- Da Dă-mi link-ul...
Sâmbătă dimineata soarele m-a trezit aşa cum nici în cursul săptămânii nu reuşeşte să o facă, încă e la ora 8. Nici nu m-am at bine jos in pat că am pornit imediat computerul. Messengerul intră automat, yahoo mail, gmail, hotmail pe toate repede să vad cu ce respiră azi lumea. Deschid reader-ul - acolo vreo 70 de ziare si agenii… Ştiri, senzatii, catastrofe, violuri, revolutii, limpa îmi sare în cap cu noi update-uri de la vreo 300 de followers de la câteva conturi. Nu observ bine că deja se apropie amiaza.
Dau fuga până la magazin să-mi iau nişte tigări şi o sticlă de suc. Cam asa decurg zilele multor tineri de astăzi care se refugiază în blogging, twitter-ing si în chat-uri cu “friends”-ii din reţelele sociale. De ce tinerii au nevoie să piardă frumoasele zile de vară în camerele apartamentelor si cu nasul în monitorul de 85 de Hz Ne lăudăm unul altuia cu prieteni mulţi, cu poze haioase si cu polemici pe forumuricare ne dau certitudinea că noi suntem o voce importantă si opinia noastră chiar contează. De fapt realitatea tinde să devină una virtuală, cu bani virtuali, revolutii virtuale, cu prieteni virtuali pe care îi vedem doar prin webcam în pozele recent uploadate pe twitpic sau pe aceleasi retele sociale.
Pe cât de departe se află societatea modernă faţă de realităţile descrise în filmele copilăriei noastre, Star Trek sau Terminator sau Matrix… Devenim invizibili. Omul modern nu mai simte realitatea, nu simte că trăieste, iar reţelele sociale vin ca un medicament de amortizare a stresului. Individualismul liberal chiar încurajează dezvoltarea acestor reţele pentru a putea obţine un profit maxim si o societate care să fie alungată în realitatea unei lumi care nu există. Omul simte că trăieste doar atunci când polemizează pe forumuri. Priveste stirile la TV, află vremea de pe Yahoo. Citeste ziare din reader si se distrează pe pagini cu video-on line full lench. Nu în zadar circulă gluma - “Ai văzut Plouă! - Da Dă-mi link-ul”.
Din păcate, constat nu doar dedublarea personalităţii, dar si faptul că omul pierde simţul realităţii, nu simte că există, nevroze permanente, în cap stă doar cu imaginarul realităţii care devine model pentru generaţia care vine.
Haosul controlat, timpul care se accelerează, viaţa care se simplifică până la absurd, totul codificat în chip-uri si limbajul 0 si 1.A mai trecut o zi, parcă a trecut o oră, iarăsi este târziu. Abia de mă pot rupe de la discuţia febrilă de pe Facebook si de la a mai upload-a ceva pe youtube, pe widdler sau 220.ro. Ne secătuim limbajul cu englezismele care invadează creierul unui tânăr, care a păsit în lumea cuprinsă de agonia virtualului binar. E un proces mai satanic decât rusificarea forţată a ţarismului. Pe la 2 dimineaţa îmi pun Relax.Fm în căstile din urechi si adorm până mâine, iarăsi la 7-8 dimineaţa, unde iarăsi mă asteaptă cei peste 300 de colegi de pe yahoo messenger împreună cu Twitter-ul si webcam-ul ameţit de hard rockul românesc, care îmi povesteste viaţa pe care o duc si cam ce ne mai asteaptă…
Pun Smookie, apoi Bon Jovi si stiu că mai pierd astăzi puţin timp să le uploadez peste tot, să trimit link-uri la cât mai multă lume de pe yahoo groupuri cu nădejdea că poate cineva se va revolta de lumea modernă în schimbul revoluţiei conservatoare care începe de la revenirea la primordial. În fiecare zi măcar 20 de minute pentru cauză.
Revenirea la tradiţia si crezul neamului este necesară pentru a da o speranţă generaţiilor care vin după noi. Mulţi dintre prietenii nostri ne cunosc doar din perspectiva limbajului binar si nu ne-au cunoscut decât sub forma unor fisiere pe care adesea le-au dat “Delete”.
Cum este viaţa ta, fără Dumnezeu, fără tradiţie si ierarhie si cu multă libertate demonică
multumesc colegului Mihail Tanase...
