Unde
curge-n zare, un râu mititel
Plânge
şi suspină, aprigul Mitică,
Fostul
şef la Ligă, lâng-o ţuică mică,
Căci în
bătălie Piţi cel vestit
S-a
bătut cu grecii şi-a fost umilit.
Ochii
săi de vultur ard în lăcrimele
Cum
lucesc în rouă nişte micşunele.
Însă
Mircea Sandu lângă el veghează
Şi cu
dulci cuvinte îl îmbărbătează.
Orologiul
sună noaptea jumătate
La hotel
în uşă oare cine bate?
- Bre,
sunt eu, Piţurcă, antrenor vestit
Şi de
la Arenă mă întorc grăbit.
Soarta
noastră crudă fu şi d-astădată,
Mica mea
oştire a făcut-o lată.
Dar
deschideţi uşa, fanii mă-nconjor,
Toţi
îmi cer demisia în sinistru cor.
Nea
Mitică iute la fereastră sare.
- Ce
faci Corleone? Ai un pic răbdare
Zice
Mircea Sandu, la alt geam ieşit,
Şi-n
tăcerea nopţii, astfel a grăit:
- Ce
spui tu, străine? Piţi e departe
Mâna
lui expertă cărţile le-mparte,
Că ce
poa’
să-nsemne o calificare
Fie şi
pierdută, dacă potu-i mare
Piţi-al
meu e tare, cum a fost mereu,
De eşti
tu acela nu-ţi sunt tată eu!
Însă
dacă cerul, vrând să-ngreuneze
Anii
vieţii mele şi să mă-ntristeze
Şi-a
făcut din tine omul disperat,
Care
se-nspăimântă de-un suporter beat,
Dacă tu
eşti Piţi, cel pe care-l ştiu,
Nu poţi
să te sperii de-un stelist diliu
Sau
vreun câine roşu, ori vreun lup bigot
Fă un
gest de forţă, arde-i peste bot!
- Sunt
prea mulţi nea Mirceo, toţi mă cer afară,
Şi cum
ştii matale, nu e prima oară.
- Du-te,
bă, d-acilea! Ce te temi de ei,
Eu
conduc barcazul cum vor muşchii mei.
Şi de
am probleme pot, la o adică,
Să-l
aduc la Ligă iar pe nea Mitică.
Chiar şi
Lichtenstain-ul poate să te bată
Cât
sunt la butoane ai asigurată
Funcţia,
iar leafa, e aceeaşi, tată!
-
Mulţumesc, nea Mirceo, n-am fost în bulan,
Da-ţi
promit, pe mama, că-n cel mult un an
Fac
naţionala cum nu s-a văzut
De o să
rămână mapamondul mut!
-
Să-nţeleg că iarăşi îl convoci pe Mutu?
- Exclus
barosane, mă ferească sfântu’!
Am
experienţă, ăştia talentaţi,
Care
ştiu cu mingea sunt cei preferaţi
De
ciumeţii ăştia ce stau la peluze,
Dispuşi
să mă-njure şi să mă acuze
Că nu-l
bag pe Mutu ori pe Sînmărtean
Pe Maxim
sau cine ştie ce golan.
- Bravo,
mergi-nainte, asta-i strategia
Cea mai
potrivită pentru România.
Când ne
vede lumea o ţară de hoţi
Nu putem
la fotbal să fim mai cu moţ!
Şi, în
plus, patronii, dacă vrei să-i bucuri,
Umpli
lotul, frate, numai cu ciurucuri,
Să le
crească cota, ca apoi măcar
Să-i
mărite Copos pe câţiva dolari
- Săru’
mâna şefu, sunteţi genial,
Dar, vă
rog, salariul, confidenţial
Să
rămână, altfel Vica iute sare
Şi
cere-n instanţă pensie mai mare.
