joi, 21 noiembrie 2013

Tatăl lui Piţi cel „mare”

Lângă Parlament, într-un nou hotel
Unde curge-n zare, un râu mititel
Plânge şi suspină, aprigul Mitică,
Fostul şef la Ligă, lâng-o ţuică mică,
Căci în bătălie Piţi cel vestit
S-a bătut cu grecii şi-a fost umilit.
Ochii săi de vultur ard în lăcrimele
Cum lucesc în rouă nişte micşunele.
Însă Mircea Sandu lângă el veghează
Şi cu dulci cuvinte îl îmbărbătează.

Orologiul sună noaptea jumătate
La hotel în uşă oare cine bate?
- Bre, sunt eu, Piţurcă, antrenor vestit
Şi de la Arenă mă întorc grăbit.
Soarta noastră crudă fu şi d-astădată,
Mica mea oştire a făcut-o lată.
Dar deschideţi uşa, fanii mă-nconjor,
Toţi îmi cer demisia în sinistru cor.
Nea Mitică iute la fereastră sare.
- Ce faci Corleone? Ai un pic răbdare
Zice Mircea Sandu, la alt geam ieşit,
Şi-n tăcerea nopţii, astfel a grăit:
- Ce spui tu, străine? Piţi e departe
Mâna lui expertă cărţile le-mparte,
Că ce poasă-nsemne o calificare
Fie şi pierdută, dacă potu-i mare
Piţi-al meu e tare, cum a fost mereu,
De eşti tu acela nu-ţi sunt tată eu!

Însă dacă cerul, vrând să-ngreuneze
Anii vieţii mele şi să mă-ntristeze
Şi-a făcut din tine omul disperat,
Care se-nspăimântă de-un suporter beat,
Dacă tu eşti Piţi, cel pe care-l ştiu,
Nu poţi să te sperii de-un stelist diliu
Sau vreun câine roşu, ori vreun lup bigot
Fă un gest de forţă, arde-i peste bot!
- Sunt prea mulţi nea Mirceo, toţi mă cer afară,
Şi cum ştii matale, nu e prima oară.
- Du-te, bă, d-acilea! Ce te temi de ei,
Eu conduc barcazul cum vor muşchii mei.
Şi de am probleme pot, la o adică,
Să-l aduc la Ligă iar pe nea Mitică.
Chiar şi Lichtenstain-ul poate să te bată
Cât sunt la butoane ai asigurată
Funcţia, iar leafa, e aceeaşi, tată!

- Mulţumesc, nea Mirceo, n-am fost în bulan,
Da-ţi promit, pe mama, că-n cel mult un an
Fac naţionala cum nu s-a văzut
De o să rămână mapamondul mut!
- Să-nţeleg că iarăşi îl convoci pe Mutu?
- Exclus barosane, mă ferească sfântu!
Am experienţă, ăştia talentaţi,
Care ştiu cu mingea sunt cei preferaţi
De ciumeţii ăştia ce stau la peluze,
Dispuşi să mă-njure şi să mă acuze
Că nu-l bag pe Mutu ori pe Sînmărtean
Pe Maxim sau cine ştie ce golan.
- Bravo, mergi-nainte, asta-i strategia
Cea mai potrivită pentru România.
Când ne vede lumea o ţară de hoţi
Nu putem la fotbal să fim mai cu moţ!
Şi, în plus, patronii, dacă vrei să-i bucuri,
Umpli lotul, frate, numai cu ciurucuri,
Să le crească cota, ca apoi măcar
Să-i mărite Copos pe câţiva dolari
- Săru’ mâna şefu, sunteţi genial,
Dar, vă rog, salariul, confidenţial
Să rămână, altfel Vica iute sare
Şi cere-n instanţă pensie mai mare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

* Te rog posteaza un comentariu legat de acest subiect.
* Nu folositi limbaje licentioase.
* Comentariile care au in continutul lor trivialitati vor fi sterse!
* Daca mesajul trimis nu apare imediat pe blog nu te impacienta. Acesta va fi publicat in cel mai scurt timp. Nu trebuie sa-l trimiti de 2, 3 sau 9 ori.