Elodia de Teleorman

Povestea incepe in 1998. Intr-o seara, fratii Stefan si Marian Nancu s-au certat si apoi s-au luat la bataie, chiar in casa. De atunci, nu se mai stie nimic de mezin, Stefan.
Dupa noaptea cu pricina, Marian a inceput sa le spuna tuturor ca fratele sau a plecat in strainatate. Si totusi, mama celor doi i-a declarat disparitia la politie.
Au urmat audieri, testari cu poligraful, cautari. Toata familia a trecut pe la sectie. Spuneau o singura varianta: pur si simplu nu l-au mai gasit pe Stefan acasa.
Opt ani, ancheta a batut pasul pe loc, desi detectorul de minciuni aratase de doua ori ca fratele si iubita celui disparut sunt “nesinceri”. Nu era suficient. Nu era o proba. In 2006, cei doi au mai dat un test si au fost confruntati. Femeia a cedat: “Da, fratii au avut un conflict in noaptea disparitiei”, a recunoscut. A spus ca a vazut cum Marian tareste ceva dupa el, inhama calul la caruta si pleaca. S-a mai intors in zori.
Degeaba insa marturia, degeaba testul poligraf. Lipsea cadavrul.
Au mai trecut doi ani si, la fel ca in cazul Elodia, procurorii nu au putut sa faca altceva decat sa astepte. In aprilie 2008, un barbat care facea sapaturi in spatele unei stane a dat peste un schelet. Cheia dosarului se afla ascunsa intr-o groapa la 6 kilometri distanta de locul in care s-a petrecut crima. Oasele au fost duse la expertiza. Si dupa un an a venit anuntul: apartin lui Stefan Nancu.
Cel care a facut sinistra descoperire era, culmea, chiar prietenul cel mai bun al victimei, care timp de 11 ani a tot sperat ca Stefan sa fie in viata.
Exact ca alt suspect celebru, Cristian Cioaca, Marian Nancu se comporta ca si cum nu stie adevarul, dar tare ar vrea sa-l afle.