Teleormanul este bine reprezentat în Guvernul Grindeanu, învestit cu puțin timp în urmă. Mai exact doi teleormăneni fac parte din cabinetul Sorin Grindeanu și conduc două din cele mai importante ministere. Este vorba despre ministrul de Interne, Carmen Daniela Dan și de ministrul Educației, Pavel Năstase.
citește mai multe http://www.trnews.ro/teleormanul-reprezentat-guvernul-grindeanu/
luni, 9 ianuarie 2017
SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ DIN ALEXANDRIA FACE ANGAJĂRI
Spitalul Județean de Urgență din Alexandria face angajări. În această lună sunt programate concursuri de ocupare a mai multor posturi de asistenți medicali.
Spitalul Județean de Urgență din Alexandria angajează asistent medical principal
Unul dintre concursuri se va organiza pentru ocuparea unui post de asistent medical principal.
Spitalul Județean de Urgență Alexandria organizează concurs pentru ocuparea pe perioadă nedeterminată a funcției contractuale de execuție, vacante, de asistent medical principal. Postul este în cadrul Serviciului Anatomie Patologică.
CARMEN DAN, IRONIZATĂ DE MARIAN GODINĂ PE FACEBOOK
Carmen Dan, propunerea PSD pentru fotoliul de ministru de Interne a fost ironizată, pe facebook, de Marian Godină. Același Marian Godină care, în urmă cu ceva timp, afirmase despre Teleorman că este județul în care nu există nici o librărie.
Marian Godină, către Carmen Dan: ”să nu confunde căruțele cu mașinile de poliție”
Polițistul din Brașov a aflat că fostul prefect de Teleorman, Carmen Dan, a fost propusă pentru a conduce Ministerul de Interne. Cu toate acestea, nu a ezitat să o ironizeze într-o postare pe facebook.
Carmen Daniela Dan este propunerea PSD pentru Ministerul de Interne
Fostul prefect al județului Teleorman, Carmen Daniela Dan se află pe lista miniștrilor noului Cabinet Grindeanu. Aceasta este propusa pentru funcția de ministru al Internelor.
Social-democrații au definitivat lista miniştrilor noului Cabinet. Potrivit liderului PSD, Liviu Dragnea în noul executiv vor fi și 8 femei. Printre ele o regăsim și pe Carmen Daniela Dan, fostul prefect al județului Teleorman. Aceasta urmează să ocupe funcția de ministru de Interne.
UN POLIȚIST BĂUT A OMORÂT O FEMEIE ȘI A FUGIT DE LA LOCUL FAPTEI
Grav accident de circulație petrecut pe raza comunei Islaz din județul Teleorman. Un polițist de la Postul de Poliție Transporturi Corabia aflat în timpul serviciului, dar la volanul autoturismului personal, a omorât o femeie, iar pe alta a rănit-o și a fugit de la locul faptei. A fost prins în scurtă vreme și arestat.
O femeie în vârstă de 61 de ani din comuna Islaz, județul Teleorman și-a pierdut viața într-un mod brutal. Ea a fost lovită în plin de un autoturism condus de un polițist de la Postul de Poliție Transporturi Corabia, aflat în timpul serviciului. Mai mult decât atât, omul legii nici nu s-a uitat în urmă să vadă ce a făcut și a încercat să fugă. N-a reușit să scape și asta pentru că a fost tras pe dreapta la în scurt timp de polițiștii din Islaz.
EROII REVOLUȚIEI DIN JUDEȚUL TELEORMAN AU FOST UITAȚI
Eroii Revoluției au fost uitați. Ca în majoritatea oraşelor din ţară, şi în Alexandria s-a scris istoria Revoluţiei din 1989. Acum 27 de ani, teleormănenii şi-au luat soarta în propriile mâini şi au ieşit în stradă. Şi aici, însă, au fost pierderi de vieţi omeneşti, printre cei căzuţi pe baricade aflându-se şi multi tineri. Astăzi, părinţii încă îndureraţi, alături de revoluţionarii aflaţi în viaţă au participat la comemorarea evenimentelor din 22 decembrie 1989.
22 decembrie 1989 a rămas în conştiinţa întregului popor român ca ziua în care a scapăt de dictatură. Şi în Teleorman, acum 27 de ani, tineri şi bătrâni, femei şi bărbaţi au ieşit în stradă să-şi apere libertatea. Şi aici s-a vărsat sânge.
duminică, 18 septembrie 2016
Azi iar avem o nuntă, un botez, o obligație
E weekend. Deși ceasul nu sună ca de obicei
la ora 6, te trezești speriat ca iar o să pleci târziu la serviciu.
Respiri ușurat. Mai poți ațipi încă 30 de minute. Poate o oră întreagă.
Dar nu! Azi iar e zi „de nuntă”! Și ca de obicei ai lăsat totul pe
ultima sută de metri. Oftezi de parcă ai vrea să îndepărtezi imaginea ta
de diseară, la „patru ace”, zâmbind forțat, strâns fără milă de cravata
înțepenită în gâtul tău, căci „nu, Gigele! Să nu te pună Necuratul să o
dai jos că suntem și noi oameni „de lume””. Și iar oftezi!
Ai auzit pe undeva că un oftat îți ia 5 ani din viață! Deja te simți încărunțit înainte de vreme. Dacă de obicei verifici frigiderul, într-o zi ca asta verifici portofelul. Cât mai costă o obligație? Oftezi din nou. Alți 5 ani duși…
„De ce oftezi, Gigele? Sunt neamurile tale. Eu nu am vrut, dar tu ai insistat! Crezi că stăteam în drum de alte rochii? Alte perechi de săndăluțe îmi trebuiau? Iar unghii puse? Iar la coafor?”
Știi cu exactitate că tu ești Gigel. Atât ai înțeles din tot ce ai auzit. Rochițe? Săndăluțe? Cu „e”. Deci sunt mai multe? Clipești intens. Ai auzit că face bine atunci când vezi „în ceață”! Pe nesimtite ești luat de mână și te trezești purtat în iadul de texturi, culori, modele, stiluri și mărimi.
„- Gigele, doamna așteaptă să plătim. Ești în sfârșit băgat în seamă. N-ai înțeles nimic din șirul de „vă vine bine acest model cu talie înaltă”, „e o croială în colț” sau „anul ăsta e în trend marsala”.
Tu bei marsala fără trend, cu apă minerală! Începi să te pricepi: scoți portofelul, îl desfaci, plătești, îl pui la loc. De fiecare dată e mult mai ușor. Nu gestul. Portofelul.
Rochița pentru cununie – 350 de lei. Pantofi de lac cu toc de 5 centrimetri că-i dimineață – 200 de lei. Un dresuleț pe bej, textură mată, numai 50 de lei. Un set modelator că avem burtică, alți 70 de lei.
Te miști mecanic și crezi că ai încheiat. Auzi instantaneu că „mai avem gentuța”. Doar 90 de lei, că e tot lac. Lac ești și tu, Gigele, pe spinare! Și din păcate nu poți să probezi cămașa slim. Dar ai deja acasă două, poate trei, de anul trecut. Că norocoși mai sunteți voi, bărbații!
Etapa următoare: la biserică! Nu mărunțiș de lumânări, Gigele! Rochița de cocktail, o floare-n păr sau voaletă, o săndăluță nude și set cu pietre semiprețioase. Vor străluci dumnezeiește când Isaia dănțuiește de trei ori. Tu iar nu ai nevoie de nimic. Te asortezi perfect cu vechiul tău costum purtat la nașa la botez. Are doar 3 ani și e kaki. E de efect lângă rochița lungă, tul verde electrizant. Electrizat îi numeri vânzătoarei alți 500 de lei grei.
„Nu mai suport, Gigele! Nu mai pot! Nu știu ce să aleg pentru diseară! Ești sigur că tu mergi în gri sau vrei cămașa roz? Cum care roz? Cea de la nuntă de la varul meu primar! Dar spune, tată astăzi, sunt între cea ivoire și fucsia cu trenă. E important, că vreau pantofi stiletto, mov sidefat și nu merg la orice. Doar 700 dăm, Gigele! E chilipir! Rămân și pentru coafor și pot să-ți cumpăr și cravată”.
”De ce să te mai obosești, mămico? Am lațul pus deja. Nu trebuie decât să strângi. Se asortează ton pe ton cu tenul galben și cu vinețiul de sub ochii mei frumoși! Cum? Vinețiu nu e culoare? Pardon, mămicule, tu știi mai bine!”.
Așa cum tu, Gigel, bărbatul casei, știi că mai ai de „dat pe masa” doar 1000 de lei, mai ai de pus „mărunt” și la mireasă pentru noroc și spor în căsnicie, nu mult, doar o bancnota de 100 de lei, mai ai cadou de cununie nebifat, buchet de flori, taxi de dus și de întors acasă și gata… poți respira ușurat. E weekend. Timp de nunți, botezuri, obligații…
Preluare TRNEWS.RO
Ai auzit pe undeva că un oftat îți ia 5 ani din viață! Deja te simți încărunțit înainte de vreme. Dacă de obicei verifici frigiderul, într-o zi ca asta verifici portofelul. Cât mai costă o obligație? Oftezi din nou. Alți 5 ani duși…
„De ce oftezi, Gigele? Sunt neamurile tale. Eu nu am vrut, dar tu ai insistat! Crezi că stăteam în drum de alte rochii? Alte perechi de săndăluțe îmi trebuiau? Iar unghii puse? Iar la coafor?”
Știi cu exactitate că tu ești Gigel. Atât ai înțeles din tot ce ai auzit. Rochițe? Săndăluțe? Cu „e”. Deci sunt mai multe? Clipești intens. Ai auzit că face bine atunci când vezi „în ceață”! Pe nesimtite ești luat de mână și te trezești purtat în iadul de texturi, culori, modele, stiluri și mărimi.
„- Gigele, doamna așteaptă să plătim. Ești în sfârșit băgat în seamă. N-ai înțeles nimic din șirul de „vă vine bine acest model cu talie înaltă”, „e o croială în colț” sau „anul ăsta e în trend marsala”.
Tu bei marsala fără trend, cu apă minerală! Începi să te pricepi: scoți portofelul, îl desfaci, plătești, îl pui la loc. De fiecare dată e mult mai ușor. Nu gestul. Portofelul.
Rochița pentru cununie – 350 de lei. Pantofi de lac cu toc de 5 centrimetri că-i dimineață – 200 de lei. Un dresuleț pe bej, textură mată, numai 50 de lei. Un set modelator că avem burtică, alți 70 de lei.
Te miști mecanic și crezi că ai încheiat. Auzi instantaneu că „mai avem gentuța”. Doar 90 de lei, că e tot lac. Lac ești și tu, Gigele, pe spinare! Și din păcate nu poți să probezi cămașa slim. Dar ai deja acasă două, poate trei, de anul trecut. Că norocoși mai sunteți voi, bărbații!
Etapa următoare: la biserică! Nu mărunțiș de lumânări, Gigele! Rochița de cocktail, o floare-n păr sau voaletă, o săndăluță nude și set cu pietre semiprețioase. Vor străluci dumnezeiește când Isaia dănțuiește de trei ori. Tu iar nu ai nevoie de nimic. Te asortezi perfect cu vechiul tău costum purtat la nașa la botez. Are doar 3 ani și e kaki. E de efect lângă rochița lungă, tul verde electrizant. Electrizat îi numeri vânzătoarei alți 500 de lei grei.
„Nu mai suport, Gigele! Nu mai pot! Nu știu ce să aleg pentru diseară! Ești sigur că tu mergi în gri sau vrei cămașa roz? Cum care roz? Cea de la nuntă de la varul meu primar! Dar spune, tată astăzi, sunt între cea ivoire și fucsia cu trenă. E important, că vreau pantofi stiletto, mov sidefat și nu merg la orice. Doar 700 dăm, Gigele! E chilipir! Rămân și pentru coafor și pot să-ți cumpăr și cravată”.
”De ce să te mai obosești, mămico? Am lațul pus deja. Nu trebuie decât să strângi. Se asortează ton pe ton cu tenul galben și cu vinețiul de sub ochii mei frumoși! Cum? Vinețiu nu e culoare? Pardon, mămicule, tu știi mai bine!”.
Așa cum tu, Gigel, bărbatul casei, știi că mai ai de „dat pe masa” doar 1000 de lei, mai ai de pus „mărunt” și la mireasă pentru noroc și spor în căsnicie, nu mult, doar o bancnota de 100 de lei, mai ai cadou de cununie nebifat, buchet de flori, taxi de dus și de întors acasă și gata… poți respira ușurat. E weekend. Timp de nunți, botezuri, obligații…
Preluare TRNEWS.RO
Viață de politician: cel mai tânăr consilier județean are doar 28 de ani
Politica românească începe să nu mai fie exclusiv în grija
”seniorilor”. Tinerii cu viziune și cu dorința de a schimba ceva încep
să se implice din ce în ce mai mult în viața politică. În Teleorman, de
exemplu, cel mai tânăr consilier județean are doar 28 de ani. Valentin
Chiran a intrat în politică în urmă cu patru ani ca simplu simpatizant
și a reușit, prin implicare activă, să devină secretar în cadrul TSD
Alexandria și consilier în Consiliul Județean Teleorman. Îi place
fotbalul și voluntariatul și vrea să lupte împotriva birocrației și a
lipsei locurilor de muncă pentru tineri.
Reporter: Ce te-a făcut să intri în politică?
Valentin Chiran, consilier județean: Mi-am dorit să mă implic pentru că eu consider că doar dacă te implici poți schimba ceva. Cred că tinerii pot schimba ceva în acest oraș. Și nu numai în acest oraș.
R: De la ce vâstă faci politică?
V.C.: Am început să fac politică de la vârsta de 24 de ani. Un prieten mi-a povestit despre TSD și m-a făcut să intru în politică. Prima dată ca simpatizant, apoi ca membru, vicepreședinte și în prezent sunt secretar.
R: Anul acesta ai fost ales consilier județean. Ce înseamnă pentru tine această funcție?
V.C.: Această funcție mă responsabilizează și îmi dă și un statut în societate. Știu că nu voi putea muta munții din loc, dar în acest mandat mi-am propus să ajut tinerii între 18 și 35 de ani.
R: Ce ți se pare că nu funcționează în județul Teleorman?
V.C.: Nu numai în Teleorman, în România. Birocrația ne omoară. Ar trebui simplificată. Chiar și când deschizi o firmă și statul ar trebui să te ajute pentru că tu vei aduce bani la buget, tot te plimbă de la un ghișeu la altul. Așa ceva nu e normal.
R: Cum vezi județul nostru din punct de vedere financiar?
V.C.: Județul se confruntă cu unele probleme. Și văd asta și eu, că sunt tânăr, dar și din discuțiile avute cu prietenii mei. Principala preocupare sunt locurile de muncă. Consider că Guvernul ar trebui să creeze niște facilități investitorilor. De exemplu, statul ar putea asigura 50 la suta din salariul unui proaspăt angajat, astfel încât, din diferența de bani, investitorul să-i plătească tânărului cursuri de specializare.
R: Pe lângă politică, sigur îți mai ocupi timpul și cu altceva. Care este hobby-ul tău?
V.C.: Am mai multe hobby-uri. Primul ar fi fotbalul. Al doilea tenisul și, nu în ultimul rând, condusul. Dacă m-ai pune să aleg unul dintre acestea, detașat câștigă fotbalul. De mic mi-a plăcut să joc fotbal. Am jucat vreo 2-3 ani și la CSS, dar nu am vrut ceva de performanță. În timpul liber fac câte o partidă de fotbal cu prietenii mei, lucru care mă relaxează.
R: Care este echipa ta preferată de fotbal din România?
V.C.: Dinamo București. Unchiul meu a ținut cu Dinamo și mi-a insuflat dragostea pentru Dinamo.
R: Ce sfat ai avea pentru tineri?
V.C.: Tinerii trebuie să se implice în politică. Numai implicați pot face ceva. Pot schimba ceva. Dacă stai pe margine nu se întâmplă nimic. Apartenența la un partid politic nu înseamnă numai promovare și accedere în funcții de conducere, ci înseamnă și implicare în comunitate, implicare prin idei și acțiuni.
R: Cum te-ai caracteriza în trei cuvinte?
V.C.: Dacă ar fi să mă caracterizez în trei cuvinte acestea ar fi: sociabil, muncitor și cu bun simț.
Tânărul Valentin Chiran ia încrederea cu care a fost învestit de electoratul teleormănean în serios. Se implică activ în viața comunității în care trăiește și are voința de a face diferența. Și, într-un final, acesta este cel mai important lucru: să vrei să te implici, indiferent de domeniul în care alegi să o faci. Pentru că democrație, în zilele noastre, nu ar trebui să însemne doar libertatea de a-i denigra pe ceilalți și de a critica ceea ce te nemulțumește, ci de a încerca, măcar, să îmbunătățești, prin contribuție proprie, viața ta și a celor din jur.
Preluare TRNEWS.RO
Reporter: Ce te-a făcut să intri în politică?
Valentin Chiran, consilier județean: Mi-am dorit să mă implic pentru că eu consider că doar dacă te implici poți schimba ceva. Cred că tinerii pot schimba ceva în acest oraș. Și nu numai în acest oraș.
R: De la ce vâstă faci politică?
V.C.: Am început să fac politică de la vârsta de 24 de ani. Un prieten mi-a povestit despre TSD și m-a făcut să intru în politică. Prima dată ca simpatizant, apoi ca membru, vicepreședinte și în prezent sunt secretar.
R: Anul acesta ai fost ales consilier județean. Ce înseamnă pentru tine această funcție?
V.C.: Această funcție mă responsabilizează și îmi dă și un statut în societate. Știu că nu voi putea muta munții din loc, dar în acest mandat mi-am propus să ajut tinerii între 18 și 35 de ani.
R: Ce ți se pare că nu funcționează în județul Teleorman?
V.C.: Nu numai în Teleorman, în România. Birocrația ne omoară. Ar trebui simplificată. Chiar și când deschizi o firmă și statul ar trebui să te ajute pentru că tu vei aduce bani la buget, tot te plimbă de la un ghișeu la altul. Așa ceva nu e normal.
R: Cum vezi județul nostru din punct de vedere financiar?
V.C.: Județul se confruntă cu unele probleme. Și văd asta și eu, că sunt tânăr, dar și din discuțiile avute cu prietenii mei. Principala preocupare sunt locurile de muncă. Consider că Guvernul ar trebui să creeze niște facilități investitorilor. De exemplu, statul ar putea asigura 50 la suta din salariul unui proaspăt angajat, astfel încât, din diferența de bani, investitorul să-i plătească tânărului cursuri de specializare.
R: Pe lângă politică, sigur îți mai ocupi timpul și cu altceva. Care este hobby-ul tău?
V.C.: Am mai multe hobby-uri. Primul ar fi fotbalul. Al doilea tenisul și, nu în ultimul rând, condusul. Dacă m-ai pune să aleg unul dintre acestea, detașat câștigă fotbalul. De mic mi-a plăcut să joc fotbal. Am jucat vreo 2-3 ani și la CSS, dar nu am vrut ceva de performanță. În timpul liber fac câte o partidă de fotbal cu prietenii mei, lucru care mă relaxează.
R: Care este echipa ta preferată de fotbal din România?
V.C.: Dinamo București. Unchiul meu a ținut cu Dinamo și mi-a insuflat dragostea pentru Dinamo.
R: Ce sfat ai avea pentru tineri?
V.C.: Tinerii trebuie să se implice în politică. Numai implicați pot face ceva. Pot schimba ceva. Dacă stai pe margine nu se întâmplă nimic. Apartenența la un partid politic nu înseamnă numai promovare și accedere în funcții de conducere, ci înseamnă și implicare în comunitate, implicare prin idei și acțiuni.
R: Cum te-ai caracteriza în trei cuvinte?
V.C.: Dacă ar fi să mă caracterizez în trei cuvinte acestea ar fi: sociabil, muncitor și cu bun simț.
Tânărul Valentin Chiran ia încrederea cu care a fost învestit de electoratul teleormănean în serios. Se implică activ în viața comunității în care trăiește și are voința de a face diferența. Și, într-un final, acesta este cel mai important lucru: să vrei să te implici, indiferent de domeniul în care alegi să o faci. Pentru că democrație, în zilele noastre, nu ar trebui să însemne doar libertatea de a-i denigra pe ceilalți și de a critica ceea ce te nemulțumește, ci de a încerca, măcar, să îmbunătățești, prin contribuție proprie, viața ta și a celor din jur.
Preluare TRNEWS.RO
”Pianiștii” au mașini bengoase
Foarte șmecheri și isteți,
Ce din maus și din butoane
Fac destule milioane.
Fiindcă-s fraieri cu duiumul
Au decis că ăsta-i drumul
Să-și permită lux și case
Și mașini d-alea bengoase.
Preluare TRNEWS.RO
Tinerii alexăndreni au îmbătrânit devreme
Alexandria e un oraș îmbătrânit. O spun
statisticile, dar și viața de zi cu zi. Odata cu începerea noului an
școlar ne-am fi așteptat la un zumzet continuu de glasuri tinere. Am fi
crezut că nu vom mai avea loc de copii în parcuri, pe pasajul pietonal,
în sala de lectură, la cinematograf sau în fața fiecărei scări de bloc.
Obișnuiți cu străzi pustii pe timp de vară, când viața socială se rezumă la mămici ieșite cu odraslele în căutare de vitamina D și la cei 5 pensionari din fața pieței centrale, rămânem însă dezamăgiți încă o dată de liniștea în care se afundă din ce în ce mai mult orașul nostru.
Ne-am plâns cu toții, mai tineri sau mai vârstnici de lipsa mult râvnitului ”Cinematograf Patria”. „Aveau și tinerii unde să vadă un film, ieșeau și ei din casă, nu stăteau zi de zi cu ochii în calculator”.
În plin proces de transformare și recondiționare a vechiului cinematograf, conducerea Primăriei Alexandria s-a gândit să vină în întâmpinarea nevoilor noastre culturale și a inaugurat în incinta Casei de Cultura o sală de cinema. Pentru cei mai mulți însă „gestul administrativ” a rămas total necunoscut. Pentru alții, inițiativa a fost una salutată, dar profund ignorată. Nu se știe încă ce-i lipsește locației să se transforme într-un obiectiv „cool”. Așa cum rămân în continuare treptele de la intrarea spre cinematograful 3D sau platforma „de la Finanțe” unde trebuie neapărat să ajungi dacă ai ”veleități de personaj celebru”.
Nici „netul la liber” nu a adus îmbulzeala în parcuri. Am fi crezut că vor fi animate ca în anii ’90 atunci când trebuia să stai la pândă prin ”boșcheți” să prinzi o bancă.
Avem Parcul Pădurea Vedea. Cu alei pentru biciclete, bancuțe, locuri de joacă pentru copii, chiar și terenuri de fotbal sau baschet. Dar și aici decât bătrâni, copii de „țâță”, vreo 3, 4 bunici și aceiași domni cu burtă care se reunesc la un fotbal „de întreținere”.
Avem și ștrand, avem și săli de sport, chiar săli de fitness. Avem mereu pretenții și reproșuri. Schimbăm aceleași replici pline de dezgust: „nu avem unde, nu avem ce sau nu avem cum”!
Aș spune trist că nu avem cu cine! Nouă ne place bâlciul, ne plac cozile la mici și bere. Ne vede lumea „la spectacol” îmbrăcați de gală. Sau de fală. E mai ușor și e în trend să dai o fugă în mall. Dă altfel la check-in un „feeling blissful în Afi Cotroceni” decât „citesc o carte în tihnă la Biblioteca Marin Preda”.
Trăim online, blazați de viața reală. Ne-am transformat într-o societate de nemulțumiți care se vaită tot mai mult, de oameni care vor schimbare fără să se schimbe sau să schimbe.
Încă se poate! Suntem de aici, trăim aici. Poate că ne convine, poate nu. Indiferența și dispretul nu ne ajută. Dar solidaritatea, o minte dechisă și un pic de credit pot face minuni!
God Bless Alexandria!
Preluare TRNEWS.RO
Obișnuiți cu străzi pustii pe timp de vară, când viața socială se rezumă la mămici ieșite cu odraslele în căutare de vitamina D și la cei 5 pensionari din fața pieței centrale, rămânem însă dezamăgiți încă o dată de liniștea în care se afundă din ce în ce mai mult orașul nostru.
Ne-am plâns cu toții, mai tineri sau mai vârstnici de lipsa mult râvnitului ”Cinematograf Patria”. „Aveau și tinerii unde să vadă un film, ieșeau și ei din casă, nu stăteau zi de zi cu ochii în calculator”.
În plin proces de transformare și recondiționare a vechiului cinematograf, conducerea Primăriei Alexandria s-a gândit să vină în întâmpinarea nevoilor noastre culturale și a inaugurat în incinta Casei de Cultura o sală de cinema. Pentru cei mai mulți însă „gestul administrativ” a rămas total necunoscut. Pentru alții, inițiativa a fost una salutată, dar profund ignorată. Nu se știe încă ce-i lipsește locației să se transforme într-un obiectiv „cool”. Așa cum rămân în continuare treptele de la intrarea spre cinematograful 3D sau platforma „de la Finanțe” unde trebuie neapărat să ajungi dacă ai ”veleități de personaj celebru”.
Nici „netul la liber” nu a adus îmbulzeala în parcuri. Am fi crezut că vor fi animate ca în anii ’90 atunci când trebuia să stai la pândă prin ”boșcheți” să prinzi o bancă.
Avem Parcul Pădurea Vedea. Cu alei pentru biciclete, bancuțe, locuri de joacă pentru copii, chiar și terenuri de fotbal sau baschet. Dar și aici decât bătrâni, copii de „țâță”, vreo 3, 4 bunici și aceiași domni cu burtă care se reunesc la un fotbal „de întreținere”.
Avem și ștrand, avem și săli de sport, chiar săli de fitness. Avem mereu pretenții și reproșuri. Schimbăm aceleași replici pline de dezgust: „nu avem unde, nu avem ce sau nu avem cum”!
Aș spune trist că nu avem cu cine! Nouă ne place bâlciul, ne plac cozile la mici și bere. Ne vede lumea „la spectacol” îmbrăcați de gală. Sau de fală. E mai ușor și e în trend să dai o fugă în mall. Dă altfel la check-in un „feeling blissful în Afi Cotroceni” decât „citesc o carte în tihnă la Biblioteca Marin Preda”.
Trăim online, blazați de viața reală. Ne-am transformat într-o societate de nemulțumiți care se vaită tot mai mult, de oameni care vor schimbare fără să se schimbe sau să schimbe.
Încă se poate! Suntem de aici, trăim aici. Poate că ne convine, poate nu. Indiferența și dispretul nu ne ajută. Dar solidaritatea, o minte dechisă și un pic de credit pot face minuni!
God Bless Alexandria!
Preluare TRNEWS.RO
Abonați-vă la:
Postări (Atom)