duminică, 18 septembrie 2016

Femeie, sinonim pentru răbdare


Dacă te-a binecuvântat Cel de Sus și ai rămas însărcinată, pregătește-te! Pe lângă toate simptomele specifice unei sarcini va trebui, draga mea, să îți faci provizii serioase de suc de lămâie. Numai așa vei reuși să înghiți avalanșa de sfaturi “bine intenționate”, de priviri și voci galeșe sau mieroase până la pisiceli în toată regula.
Nu vei scăpa nici de comentariile la adresa sexului sărmanului copil care încă nu știe ce lume îl așteaptă. “E băiețel? Vaai! Nu știi cât ești de norocoasă! Mai bine că nu ai fetiță, că prea sunt chinuite și oropsite!”
Avem inoculat în creier totul încă de mici copile! Ni se toarnă în sânge ideea că o să avem de furcă în viață. Sau cu viața. Ți-o spun pe rând mama, bunica, străbunica și alte neamuri.

O simți pe pielea ta încă de la grădiniță. Când “doamna” spune cu glas clar, concis și răspicat: ”fetițele trebuie să fie ordonate, liniștite, zâmbitoare, să vorbească doar când sunt întrebate, să se șteargă la guriță și să pună batistuța frumos în buzunar! Și cele mai multe așa fac! Cine nu și-ar dori să fie mângâiată pe codițe și să primească o bulinuță?

Ei bine, poate acele fetițe care urăsc rozul. Acelea care încă de la naștere au purtat fundițe fără ca nimeni să se întrebe dacă sunt pe gustul lor. Acelea care vor să alerge cu băieții, ca băieții, care vor să sară garduri, să se cațere în copaci și să joace “leapșa” fără să înțeleagă de ce ei pot, iar ele nu!

Da, draga mea femeie, atunci a început totul. Când ei puteau, iar noi nu. Ce am făcut noi atunci? Unele s-au supus. Voiau să fie bibelouri în roz. Altele… s-au răzvrătit, dar au cedat. De cele mai multe ori de dragul unui “el”.

Au mai rămas puține care și-au purtat genunchii juliți cu mândrie. Puține care au înțeles că dacă ele pot munci, găti, crește copii pot și gândi. Pot conduce mașina la fel de bine ca ei. Pot ieși în oraș cu prietenele așa cum ies ei la o bere cu băieții. Pot cere mult și multe de la ei fără să plângă sau să tacă în fața unui refuz. Ele insistă sau merg mai departe. Singure. Sau mai bine însoțite.

Mi se vor reproșa porniri feministe! Și ce-i mai rău este că vor fi tot “ele” primele care vor arunca piatra. Care “ele”? Celelalte! Bibelourile roz! Acelea care atunci când sunt “ciobite” își lipesc singure piesele lipsă. În ochii lumii viața trebuie să fie “de vitrină”.

Și tot așa își vor crește și educa și fiicele: ”femeia trebuie să rabde. Femeia trebuie să ducă. Femeia îndură, suferă. Femeia nu trebuie să ridice fruntea în fața bărbatului ei”.

Scriu și un zâmbet necurat îmi colorează buzele. ”Să ridice fruntea”! Îmi alung repede gândurile “murdare”! Nu. Ele nu. Ele nu fac și nici măcar nu se gândesc la astfel de lucruri. Asta fac… ”celelalte”. Acele femei care le răpesc soții din așternut, care îi scot din cuibușorul cald al casei cu miros de cozonac și poale-n brâu. Căci numai în farfurie mai au parte de așa ceva! Sexul? Cum a lăsat Dumnezeu! Când cere soțul și cu tot respectul cuvenit! Și ce dacă orgasm e numai un cuvânt citit pe site-uri accesate din greșeală? Bărbatul ei să fie bine! Femeia trebuie să rabde, să îndure și să pară mulțumită.

Trist este că multe chiar mimează fericirea. Simulează în casă, pe stradă, la muncă. Au viața cea mai bună, bărbatul cel mai bun, iar restul lumii e sortită pieirii!

Dragi bibelouri, după mai multe căderi, nimic nu vă mai poate lipi cioburile. Nici un fard nu va mai putea masca lacrimile nopții, nici un ruj nu acoperă buza mușcata de chin, nici o vopsea toți perii albi ai frustrării. Nu-i vina lor că sunteți slabe. E vina voastră! E vina noastră, a femeilor că uităm să fim femei. Că uităm să fim oameni întregi. Că dăm fără să cerem, că acceptăm când nu ne trebuie, că îndurăm fără să spunem, că renunțăm fără să ne împotrivim!

Preluare TRNEWS.RO

Cosmeticele, ajutor sau pericol


Atunci când vine vorba despre frumusețe, femeile sunt dispuse să facă orice sacrificiu. Din păcate de foarte multe ori acestea își sacrifică până și sănătatea pentru a obține mult râvnitul look de revistă. Indiferent de educație sau de poziția socială, femeia zilelor noastre își alocă lunar o sumă mai mare sau mai mică pentru „răsfățul personal”.

Teleormănencele nu fac nici ele excepție de la această regulă. Fie că merg la muncă, la plimbare ori la piață, ies la un suc, merg la petreceri sau își fac un selfie, concitadinele noastre au foarte mare grijă de propria imagine.

Din ce în ce mai multe aleg un make-up profesional pentru ocazii speciale. A devenit deja un „trend” și în județul nostru, iar cererea a fost imediat întâmpinată de o ofertă tot mai largă de servicii. Găsim tot mai mulți „make-up artiști” care își fac reclamă pe rețelele de socializare. Lucru îmbucurător. Dar din păcate ceea ce ne lipsește încă este educația unei îngrijiri personale optime.

De unde ne alegem produsele de înfrumusețare? Avem ce-i drept puține variante. Tot mai multe dintre noi le aleg pe cele aflate „la îndemână”! Există încă în conștiința noastră ideea de „ieftin și bun”. Dar care este diferența dintre un produs cosmetic ieftin și unul scump? Am fi tentați să spunem că totul ține de calitatea respectivului produs. Într-adevăr, ingredientele sunt cele care își spun cuvântul atât în eficacitate, cât și în prețul afișat. Dar un complex de ingrediente ieftine nu înseamnă neapărat o calitate scăzută a produsului. O cremă pe baza de extract de gălbenele va fi întotdeauna mai ieftină decât „miraculoasa cremă cu extract de  venin de albine”, dar fiecare își are efectul ei.

Un alt element de diferențiere, poate cel mai important îl reprezintă brandul. Vom plăti astfel pe lângă produsul inițial, campaniile publicitare și întreaga strategie de marketing a firmei. Românii sunt obișnuiți să plătească mai mult pentru produse sub brand străin, dar din ingrediente autohtone.

Un factor esențial în alegerea celor mai bune cosmetice pentru îngrijirea și sănătatea noastră este de fiecare dată locul din care le achiziționam. În prezent, și mă refer strict la Alexandria, există foarte puține magazine specializate. Le putem număra pe degete. Alexăndrencele rămân încă reticente variantei mai sigure și anume farmaciile. Într-adevăr, acestea ne oferă cu precădere dermatocosmetice, produse care servesc mai mult îngrijirii și nu machiajului. Sunt preferate comenzile din catalog, cu „banii în rate” facilitate de distribuitori deja cunoscuți. E cel mai simplu și mai practic mod de achiziționare. Scutim astfel timpul petrecut prin magazine.
Rămâne însă și categoria celor care încă merg pe mâna „doamnelor de la tarabă”. Că știe „respectabila cucoană” ce e mai bun, mai ieftin, mai frumos. Niciuna dintre doamnele sau domnițele chestionate nu ar recunoaște asta, dar multe dintre ele, dintre noi, ne vopsim părul cu vopsea din „piață”, ne dăm cu ruj al cărui nume nu putem să-l pronunțăm pentru că e destul de grea limba chineză sau folosim eternul set de farduri Ruby Rose.

Depozitate sau expuse în condiții total nepotrivite, la soare, în praf sau în frig, de multe ori testate de mai multe „mâini” pentru că la tarabă nu există nici măcar noțiunea de tester, fără etichete în limba română, fără posibilitatea de a citi ingrediente sau termene de garanție, aceste produse devin un inamic al frumuseții. Tot ceea ce utilizăm pe pielea noastră se absoarbe în organism. Așa cum nu am mânca sau nu am bea ceva care știm că ne va îmbolnăvi, nu ar trebui să ne „otrăvim” corpul prin intermediul unor „boieli fabricate pe vapor”!
Deși trăim într-un oraș micuț, avem acces la informație grație rețelelor sociale și internetului. Ne pot lipsi marile magazine, dar nu trebuie să ne lipsească educația în ceea ce privește grija pentru propria persoană. Ne pot lipsi resursele, dar nu ne putem lipsi de respectul de sine.

Preluare trnews.ro

miercuri, 14 septembrie 2016

Dragostea se simte sau se face?

Un articol bun

Mâinile transpiră, roșim fără să vrem și chiar ne blestemăm pentru asta. Inima aleargă mult înaintea noastră sau rămâne în loc în timp ce totul în jur se desfășoară ca un film mut.

Începuturile. Emoție, vertij, serotonină. Sau mai pe românește, momentele acelea când simți că te ia amețeala și că plutești pe norișori pufoși. Roz. Dulci ca vata de zahăr (nu mi-a plăcut prea mult niciodată. Mi se lipea mereu de măsele!). Așa e și îndrăgosteala, dulceață și noduri în gât!

Nu ne putem sătura de gustul ei. Am vrea să dureze mai mult, tot mai mult. Exact ca în reclamele la guma de mestecat. O dependență de care nu ne-am trata în veci. Dar ne tratăm. Cu obișnuința, cu graba, cu tot mai puțină atenție, cu egoism.

Fiecare a încheiat o relație. Poate mai multe. Fiecare dintre noi, bărbat sau femeie s-a întrebat „de ce?”. Sau ce nu a mers? De ce s-a rupt vraja care ne aducea împreună?

Câți dintre noi au căutat răspunsul în propria atitudine? De cele mai multe ori este sau a fost vina celuilalt: ”un nenorocit! Un afemeiat, un mincinos! Ieșea prea mult cu băieții la bere! Uita de mine! Nu mă asculta! Nu îi mai păsa de ceea ce mă doare! Problemele mele nu erau importante! Nu mai făceam dragoste, făceam sex. Eu voiam să fiu răsfățată, el își voia orgasmul și țigara de după!
Sau: „o fițoasă. Se gândea numai la rochițe, fustițe și rujulețe! Prietenele ei erau mai importante! Vorbea tot timpul, chiar și când eu eram prea obosit! Nu mai voia să se culce cu mine! Nu mai voia să experimentăm! Voia mereu să o țin de mână! Ne uitam numai la telenovele fix când pe Digi Sport era meciul în toi. Mă suna tot timpul, chiar și la serviciu!”

De ce ne pierdem? De ce nu suntem cei din primele zile, luni, poate chiar ani pentru norocoși? Pentru că nu mai oferim, cerem. Pentru că nu mai ascultăm, spunem! Pentru că nu mai facem, așteptăm să ni se facă.

Atunci, la început, el sau ea e kilometrul 0. De la el pornim și la el revenim! Și totul se învârte în jurul lui. Ne punem cele mai frumoase haine să arătăm ca scoși din cutie. Ne aranjăm, ne parfumăm. O unghie ruptă? Dezastru! Picioare neepilate? Sfârșitul lumii! Cămașa necălcată? Inacceptabil! Și în nici un caz nu am mânca usturoi cu cel puțin 3 zile înainte de o întâlnire!

Întotdeauna mi-au plăcut expresiile anglo-americane. Au un parfum aparte. Fac totul să sune atât de clar și la îndemână. „To take for granted”. Ar suna în limba noastră cea ca o comoară „a lua drept garantat”, a se citi „odata cucerit/ă nu trebuie să îmi mai dau silința”.

Așa ne pierdem. Căci vraja nu se rupe numai dintr-un sens. Ea leagă două inimi. Inimi care iubesc în mod egal. Când una dintre ele se lasă iubită firul magic cedează. Și se rupe…

http://www.trnews.ro/dragostea-se-simte-sau-se-face/



sâmbătă, 6 decembrie 2014

Noaptea lui Moș Nicolae

Copiii cuminţi şi-au găsit în această dimineaţă ghetuţele pline de cadouri, mai ales dulciuri. Azi-noapte, Moş Nicolae a adus celor dragi, dar mai ales copiilor multe cadouri. Sărbătoarea de azi anunţă timid apropierea Crăciunului.

Sfântul Nicolae a devenit cunoscut pentru credinţa, zelul şi dragostea pentru semeni, şi în special pentru copii. Nicolae provenea dintr-o familie înstărită, iar la moartea ambilor părinţi a moştenit întreaga avere, pe care s-a hotărât să o folosească în scopuri umanitare şi să ajute cât mai mulţi oameni nevoiaşi.

Legenda spune că Sfântul Nicolae, trecând pe lângă o casă, a auzit plânsul unor fete, care urmau să fie vândute de către tatăl lor, din cauza sărăciei. Sfântul Nicolae, înduioşat de soarta crudă a fetelor, le-a aruncat în noaptea aceea o pungă cu galbeni peste gard, salvându-le. Gestul generos a continuat în fiecare an, până când toate fetele au reuşit să se mărite.

De atunci şi până în zilele noastre, în fiecare noapte a Sfântului Nicolae, cei dragi, dar în special copiii, primesc daruri, de la Moşul care nu li se arată niciodată.





P.S. Îmi cer scuze pentru inactivitate. Știu că n-am mai postat nimic de foarte multă vreme, dar vă promit că-mi voi face un obicei din a pune mai des aici gândurile mele!

La mulți ani celor care poartă numele Sfântului Nicolae!

joi, 21 noiembrie 2013

Tatăl lui Piţi cel „mare”

Lângă Parlament, într-un nou hotel
Unde curge-n zare, un râu mititel
Plânge şi suspină, aprigul Mitică,
Fostul şef la Ligă, lâng-o ţuică mică,
Căci în bătălie Piţi cel vestit
S-a bătut cu grecii şi-a fost umilit.
Ochii săi de vultur ard în lăcrimele
Cum lucesc în rouă nişte micşunele.
Însă Mircea Sandu lângă el veghează
Şi cu dulci cuvinte îl îmbărbătează.

Orologiul sună noaptea jumătate
La hotel în uşă oare cine bate?
- Bre, sunt eu, Piţurcă, antrenor vestit
Şi de la Arenă mă întorc grăbit.
Soarta noastră crudă fu şi d-astădată,
Mica mea oştire a făcut-o lată.
Dar deschideţi uşa, fanii mă-nconjor,
Toţi îmi cer demisia în sinistru cor.
Nea Mitică iute la fereastră sare.
- Ce faci Corleone? Ai un pic răbdare
Zice Mircea Sandu, la alt geam ieşit,
Şi-n tăcerea nopţii, astfel a grăit:
- Ce spui tu, străine? Piţi e departe
Mâna lui expertă cărţile le-mparte,
Că ce poasă-nsemne o calificare
Fie şi pierdută, dacă potu-i mare
Piţi-al meu e tare, cum a fost mereu,
De eşti tu acela nu-ţi sunt tată eu!

Însă dacă cerul, vrând să-ngreuneze
Anii vieţii mele şi să mă-ntristeze
Şi-a făcut din tine omul disperat,
Care se-nspăimântă de-un suporter beat,
Dacă tu eşti Piţi, cel pe care-l ştiu,
Nu poţi să te sperii de-un stelist diliu
Sau vreun câine roşu, ori vreun lup bigot
Fă un gest de forţă, arde-i peste bot!
- Sunt prea mulţi nea Mirceo, toţi mă cer afară,
Şi cum ştii matale, nu e prima oară.
- Du-te, bă, d-acilea! Ce te temi de ei,
Eu conduc barcazul cum vor muşchii mei.
Şi de am probleme pot, la o adică,
Să-l aduc la Ligă iar pe nea Mitică.
Chiar şi Lichtenstain-ul poate să te bată
Cât sunt la butoane ai asigurată
Funcţia, iar leafa, e aceeaşi, tată!

- Mulţumesc, nea Mirceo, n-am fost în bulan,
Da-ţi promit, pe mama, că-n cel mult un an
Fac naţionala cum nu s-a văzut
De o să rămână mapamondul mut!
- Să-nţeleg că iarăşi îl convoci pe Mutu?
- Exclus barosane, mă ferească sfântu!
Am experienţă, ăştia talentaţi,
Care ştiu cu mingea sunt cei preferaţi
De ciumeţii ăştia ce stau la peluze,
Dispuşi să mă-njure şi să mă acuze
Că nu-l bag pe Mutu ori pe Sînmărtean
Pe Maxim sau cine ştie ce golan.
- Bravo, mergi-nainte, asta-i strategia
Cea mai potrivită pentru România.
Când ne vede lumea o ţară de hoţi
Nu putem la fotbal să fim mai cu moţ!
Şi, în plus, patronii, dacă vrei să-i bucuri,
Umpli lotul, frate, numai cu ciurucuri,
Să le crească cota, ca apoi măcar
Să-i mărite Copos pe câţiva dolari
- Săru’ mâna şefu, sunteţi genial,
Dar, vă rog, salariul, confidenţial
Să rămână, altfel Vica iute sare
Şi cere-n instanţă pensie mai mare.

duminică, 14 octombrie 2012

Crăciunul a venit deja în marile hipermarketuri din Teleorman

Miroase a Crăciun în marile magazine din Teleorman. Deşi nu este nici măcar jumătatea lunii octombrie, atmosfera sărbătorilor de iarnă se face simţită. Unul dintre cele mai mari hipermarketuri din judeţ si-a amenajat raioane întregi dedicate Crăciunului. Dacă treci prin dreptul acestora, nu ai cum să nu intri cât de cât în atmosfera sărbătorilor.
Vă vine să credeţi sau nu, deşi nu suntem nici la jumătatea lunii octombrie, unul dintre cele mai mari hipermarketuri din judeţ şi-a amenajat deja raioanele dedicate Crăciunului.

Şefii magazinului au alocat sărbătorilor de iarnă un spaţiu destul de vast în care găsim de la brazi de Crăciun, până la suporturi de lumânări, beteală, ornamente, şerveţele sau tacâmuri. În acest fel comercianţii speră ca tot mai mulţi clienţi să achiziţioneze obiectele care le sunt pe plac.

Şi în acest an este disponibilă o mare varietate de figurine, sub formă de Moş Crăciun, oameni de zăpadă electrici, îngeraşi cu baterie etc., ce se pot agăţa în brad sau pot împodobi mesele festive.

Preţurile sunt şi ele pentru toate buzunarele, pornind de la câţiva lei pentru un globuleţ sau beteală şi pot depăşi suma de 150 lei pentru ornamente mai sofisticate.

Deocamdata teleormănenii se uită, analizează şi pleacă. Foarte puţini, spre deloc sunt cei care şi cumpără câte ceva.

sâmbătă, 6 octombrie 2012

Antonia cântă pentru elevii de la Anastasescu

Una dintre cele mai apreciate soliste din ţara noastră, Antonia, va susține un concert de senzație în cadrul Balului Bobocilor organizat de elevii Colegiului Naţional Anastasescu din Roşiorii de Vede. Evenimentul va avea loc pe 18 octombrie, cu începere de la ora 20:00.
Pregătirile pentru organizarea Balurilor Bobocilor au intrat în linie dreaptă. Cei mai harnici s-au dovedit, în acest an, elevii Colegiului Naţional Anastasescu din Roşiorii de Vede. Pentru a nu pierde ocazia de a aduce în judeţ una dintre cele mai seducătoare soliste din ţara noastră, Antonia, elevii de la Anastasescu vor deschide seria Balurilor Bobocilor.

Evenimentul va avea loc pe data de 18 octombrie, cu începere de la ora 20.00, iar preţul biletul va fi de 20 lei. Din păcate organizatorii au o problemă în alegerea locaţiei, dar promit ca în următoarele zile să pună la punct şi ultimele detalii organizatorice.
“Am vrut neapărat să o aducem pe Antonia. Pentru a fi siguri că vine i-am trimis şi un avans, 40 la sută din sumă. Săptămâna viitoare vom avea şi locaţia”, ne-a declarat unul dintre organizatori.
Din recitalul Antoniei nu vor lipsi melodii care au ajuns celebre în toată Europa, precum “Morena”, “Marionette”, “Shake it mamma”, “Jameia”, dar şi unul dintre hiturile acestei veri, “Pleacă”.
Antonia a devenit cunoscută după colaborarea cu Tom Boxer. Împreună cu acesta a scos mai multe hituri, dar „Morena” şi „Shake it Mamma” au depăşit graniţele Europei.
Solista a lansat recent videoclipul noului single, "Jameia", şi lucrează intens la albumul de debut, care va apărea la sfârşitul acestui an.

miercuri, 3 octombrie 2012

O femeie cu probleme psihice a incercat sa-si omoare copilul

Intr-un moment de ratacire o femeie cu probleme psihice, din Teleorman, a incercat sa-si omoare copilul. Totul s-a intamplat cu doar o zi inainte ca acesta sa implineasca sase ani. Cand baiatul a lesinat, cea care i-a dat viata a crezut ca este mort si a fugit la vecini sa le spuna ce a facut. Oamenii au observat insa ca cel mic are puls si au sunat la 112.http://observator.a1.ro/social/Teleorman-O-femeie-cu-probleme-psihice-a-incercat_69801.html

vineri, 10 august 2012

Dan “Finuţu” a murit în carnagiul de la Tulcea

Dan “Finuţu” a murit în carnagiul de la Tulcea Dan „Finuţu” şi soţia lui şi-au pierdut viaţa în cumplitul accident petrecut aseară pe drumul care leagă judetul Tulcea de Constanţa. Cei doi au murit pe loc, după ce au fost izbiţi frontal de un alt autoturism care venea din sens opus. Controversatul ţigan teleormănean, Dan „Finuţu” şi-a găsit sfârşitul într-un cumplit accident de circulaţie. Nenorocirea s-a petrecut joi seară, în jurul orei 21.30 pe şoseaua care leagă Tulcea de Constanţa. În urma accidentului şase persoane au murit pe loc, printre care şi Dan Fiinuţu împreună cu soţia sa, Mariana Bureaţă, iar o a şaptea a murit la spital, în timpul intervenţiei. Alte 9 persoane au fost rănite

joi, 2 februarie 2012

Bătut, umilit şi aruncat din microbuz de profesorul de matematică

Caz incredibil în comuna teleormăneană Trivale Moşteni. Un elev de 15 ani a fost bătut cu bestialitate, în timpul unei pauze, de către profesorul de matematică de la şcoala la care învaţă. Mai mult decât atât, câteva ore mai târziu, elevul a fost din nou bătut, aruncat din microbuzul şcolar şi abandonat pe câmp, în frig şi zăpadă, de către acelaşi profesor.

Caz absolut şocant într-o cumună teleormăneană, unde un profesor a bătut cu pumnii şi picioarele un elev de clasa a opta. Profesorul, Alexandru Mărăşescu, de la Şcoala cu clasele I-VIII din comuna Trivale Moşteni, este acuzat că a bătut şi umilit un elev din clasa a VIII-a, în timpul unei pauze. Totul s-a petrecut sub privirile înmărmurite ale celorlalţi copii ieşiţi în pauză, dar şi ale profesorului de serviciu, care a asistat nepăsător la „spectacol”. Motivul dezlănţuirii profesorului se pare că este o altercaţie pe care fiul său, elev în aceeaşi şcoală, dar în clasa a VII-a, a avut-o cu elevul bătut.

Şi pentru că nu i s-a părut suficientă corecţia pe care i-a aplicat-o la şcoală, după teminarea cursurilor, profesorul de matematică l-a luat din nou la bătaie pe copil. Mai mult decât atât, acesta a fost aruncat din microbuzul şcolar care urma să-l transporte către casă. În aceste condiţii, copilul a fost nevoit să meargă 3 kilometri pe jos, distanţa dintre Trivale Moşteni, unde funcţionează şcoala şi satul unde locuieşte, pe un ger de minus 20 de grade, în jurul orei 17:30.

Tatăl copilului, Ion Dragomir nu vrea să lase lucrurile aşa şi este hotărât să depună o plângere pe numele agresorului, atât la Inspectoratul Şcolar Teleorman, cât şi la poliţie. Acesta spune că în urma bătăii primite, fiul său are nevoie de îngrijire medicală „deoarece are faţa şi gâtul pe partea dreaptă, umflate”.

Cazul a ajuns la urechile inspectorului şcolar general Teleorman, Constantin Amarie, căruia nu-i vine să creadă cele auzite.
„Astfel de oameni nu au ce să caute în învăţământ. S-a demarat deja o anchetă în acest caz, iar dacă cele spuse de copil se adeveresc, profesor trebuie exclus din învăţământ”, a declatat Constantin Amarie, inspector şcolar general Teleorman.
Deocamdată la postul de poliţie din comună nu a fost depusă nici o plângere, dar oamenii legii s-au autosesizat în legătură cu acest caz şi urmează să efectueze verificări.