Sculpturi batjocorite în “capitala culturală a judeţului”

Municipiul Roşiorii de Vede a decăzut foarte mult în ultimii ani. Acesta s-a transformat dintr-o importantă zonă industrială şi mare nod feroviar într-un adevărat “oraş fantomă” în care oamenii de abia îşi duc existenţa de azi pe mâine.

E clar, viaţa roşiorenilor nu este deloc uşoară, mai ales într-un oraş care nu oferă foarte multe perspective. Singurele atracţii şi zone în care roşiorenii se pot relaxa, ca să mai uite de grijile de zi cu zi, fără a cheltui nici un ban, sunt cele 3 parcuri mari din oraş, capitol la care putem spune că Roşioriul încă stă bine.
Probleme însă există şi aici. De exemplu, în “Parcul Grădina Publică”, peisajul poate fi de-a dreptul dezolant mai ales pentru un ochi “mai avizat”. Vorbim aici despre cele câteva sculpturi aduse în urmă cu câţiva ani în parc, special pentru a mai înfrumuseţa viaţa roşiorenilor.
Acum însă acestea sunt aruncate cât-colo, căzute de pe piedestalurile lor şi lăsate de izbelişte de oameni, de autorităţi şi parcă şi de timp.
Cele două tunuri care aveau parcă menirea să le protejeze par că s-au transformat în duşmanii sculpturilor şi într-un moment de răzbunare “au luat la ţintă” toate monumentele deplasându-le de la locurile lor. Spunem asta pentru că singurele care au mai rămas în picioare sunt cele două tunuri reprezentative parcă pentru războiul pe care municipalitatea din Roşiorii de Vede îl duce cu propriii locuitori.
Monumentele din părculeţul din centrul oraşului au avut parcă o soartă şi mai umilitoare. Acestea au fost mâzgălite în batjocură de nişte oameni care probabil ori nu au fost în stare să le găsească nici o utilitate, ori s-au crezut mai presus decât însuşi realizatorul lor şi s-au delectat aducându-le “mici îmbunătăţiri”.

Scopul  tuturor acestor sculpturi însă a fost acela de a întregi imaginea “capitalei culturale a judeţului”, aşa cum îi place primarului Ion Nuţu să numească urbea pe care o conduce.
Ele au fost realizate în urmă cu câţiva ani de mai mulţi artişti plastici, participanţi la o tabără de creaţie, conduşi de Dumitru Ciocan Sin, artist roşiorean membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România. După realizarea lor, sculpturile au fost oferite municipalităţii roşiorene pentru a fi expuse în zonele cele mai frecventate de localnici. Cei care le-au realizat însă nu s-au gândit probabil că rodul muncii lor va ajunge să zacă aruncat în iarbă fără ca cineva să se intereseze de soarta sa.

Pasiunea pentru cultură, dar mai ales pentru istorie a primarului roşiorean Ion Nuţu, a mers anul acesta mai departe până la montarea unui avion de luptă IAR-93, primit în această toamnă de la Ministerul Apărării Naţionale.
Avionul a fost inaugurat cu ocazia Zilelor Municipiului Roşiorii de Vede ediţia 2011, atunci când s-a şi dezvelit o placă memorială dedicată eroilor aerului.
Sperăm doar ca aceste două ultime puncte de atracţie roşiorene să nu aibă aceeaşi soartă ca a sculpturilor care au fost odată la fel de frumoase, apreciate şi admirate. Speranţa însă nu este sufiectă, important este ca simţul civic, dar mai ales bunul-simţ al roşiorenilor să ajungă odată pentru totdeauna la rang de normalitate, aşa cum, de fapt, ar trebui să fie.