Preţurile la Penny sunt “variabile”

Penny Market Alexandria înşeală cumpărătorii. “Cel mai ieftin” supermarket din oraş, aşa cum îi place să se laude, afişează la raft un preţ, pentru aţi lua ochii şi a te face să cumperi, iar la casă te trezeşti că plăteşti mai mult.
Tot mai mulţi cumpărători ne-au semnalat faptul că deşi pe raft, în dreptul produselor, scrie un preţ, când au ajuns acasă şi au „consultat” bonul au constatat că au fost “înşelaţi”.
Pentru a verifica aceste informaţii, redactorii cotidianului nostru au cumpărat prin sondaj mai multe produse din magazinul cu pricina. Încă de la primele cumpărături am constatat o neconcordanţă între preţuri. Deşi sub preţul unei conserve de carne este afişat preţul de 4, 99 lei, pe bonul de casă scrie că acea conservă a costat 5,63 lei. Din păcate pentru noi, am cumpărat 3 astfel de conserve. Pentru că diferenţa este destul de mare, ne-am întors în magazin pentru a vedea dacă nu cumva am cumpărat alt produs. După ce ne-am învârtit mai multe minute prin jurul acelui raft, am constatat că în magazin sunt doar două tipuri de conserve cu carne: una de 4,99 lei şi alta de peste 7 lei. A doua zi, ne-am întors în magazin pentru a vedea dacă nu cumva preţul a fost modificat şi au apărut şi conserve de 5,63 lei. Cum produsele erau aceleaşi, ne-am decis să cumpărăm încă o dată acel produs, dar să achităm la altă casă. Spre surprinderea noastră, de această dată, casiera ne-a cerut preţul corect de 4,99 lei.
Facem un apel pe această cale către conducerea Oficiului pentru Protecţia Consumatorului să se autosesizeze în legătură cu acest caz. Ne oferim să punem la dispoziţie inspectorilor OPC bonul de casă, pe care se vede foarte clar că în Penny sunt diferenţe semnificative între o casă de marcat şi alta.
Aşteptăm un răspuns public al OPC în legătură cu măsurile pe care le-au luat vis-a-vis de această problemă.
Îi rugăm pe cititorii care ne-au semnalat această problemă să revină la sediul redacţiei noastre pentru a pune la dispoziţie inspectorilor OPC mai multe bonuri de casă cu neconcordanţe de preţuri. De asemenea, rugăm orice cumpărător să verifice foarte atent bonul de casă, iar dacă semnalează vreo neregulă să ne anunţe în cel mai scurt timp.

Victoriţa Diaconu validată ca subprefect de Teleorman

Miercuri, 25 februarie 2009, premierul Emil Boc a semnat decretele de numire pe funcţii a nouă subprefecţi. Printre cei validaţi se numără şi Victoriţa Diaconu (PDL), care a mai deţinut această funcţie în mandatul precedent. Ea îi va lua locul liberalului Lucică Trifu, căruia i-a încetat contractul pe această funcţie.
Dacă în comunicatul Guvernului se precizează că majoritatea celor schimbaţi au fost trecuţi pe un post de inspector guvernamental, în cazul lui Lucică Trifu şi a altor câţiva foşti subprefecţi această precizare lipseşte. Ceea ce înseamnă că ei nu vor intra în corpul inspectorilor guvernamentali. Aşa că pentru a afla ce se va întâmpla cu fostul şef al Gărzii de Mediu nu ne rămâne decât să aşteptăm desfăşurarea ulterioară a evenimentelor.
Cât despre Victoriţa Diaconu, nu avem altceva de făcut decât să-i urăm succes în noul mandat, pentru că este clar că în cazul ei avem de-a face cu o ilustrare veridică a sintagmei „omul potrivit, la locul potrivit”, ea dovedindu-se în precedentul mandat o adevărată profesionistă.

Presa, pila şi gorila

Un cimpanzeu titrat privea cu milă
Cum o gorilă
Cu creier minuscul, dar musculoasă,
Cu limba otrăvită şi băloasă,
Cu ochi înguşti şi cu priviri cam dure
Voia s-ajungă dascăl în pădure.
Şi ca să aibă autoritate
S-a-nscris şi la f.f., la facultate.
Dar mergea greu…
Şi-atunci prea milostivul cimpanzeu
S-a hotărât să sprijine gorila,
Şi mai cu pila,
Mai cu-n porc baban,
Târâş-grăpiş o scoase la liman.
Dar şi-n pădure, unde paşte cerbul,
Este valabil, evident, proverbul:
Pe cine de pieire îl fereşti
Acela nu te lasă să trăieşti.
Aşa că goriloiul, rotofeiul,
Cum a deprins să mânuie condeiul
S-a angajat la un obscur ziar
Şi folosind condeiul ca pe-un par
A început să-l miruie la greu
Pe binefăcătorul cimpanzeu.
Când într-o zi macacul firoscos
I-a reproşat că nu este frumos,
Gorila i-a răspuns numai atât:
Nenică, am copii de-ntreţinut!
Şi sub această scuză, creatura
Şi-a revărsat în vorbe grele ura,
Iar victima i-a fost întotdeauna
Doar cei ce i-au întins în viaţă mâna.
Văzând ce forţă zace-ntr-un ziar,
Cu-atât mai mult când eşti proprietar,
Din joi în Paşti a început să scoată
Câte o foaie-n grabă-nsăilată,
Fără audienţă şi tiraj,
Dar ce contează, merge la şantaj!
Iar când e cazul, tactica se schimbă,
Se foloseşte-n loc de pix, de limbă.
Şi dacă miza-i suficient de mare
Linge vârtos, din cap până-n picioare.
Proverbul spune că nu-i prost destul
Nărodu-acela care nu-i fudul,
Aşa că semidoctul plin de sine
Dă lecţii cum se scrie-n presă bine,
Şi pentru că suportă tot hârtia
Mai nou, predă şi deontologia.
Emite acuzaţii-n sarabandă,
Că-n junglă alţii scriu doar la comandă
Şi mulţi confraţi
Sunt depăşiţi şi nedocumentaţi.
Doar el, vezi Doamne, şi-a pierdut şi părul
Luptându-se să afle adevărul.
Noi, mai modeşti, cu-atât ne mulţumim,
În slujba adevărului să fim.
Şi pentru că aşa ne-au spus la şcoală,
Că fabula se-ncheie cu-o morală,
Vom face şi-asta, că aşa-i frumos,
Aşa c-o prezentăm un pic mai jos.
Morala
Cu prostul care nu-i citit
Te lupţi un pic şi-ai izbândit,
Dar lupta este colosală
Cu prostul care are „şcoală”,
Şi e adevărat calvar
Când prostul are şi-un ziar.

Sărbători uitate sau… americănizate

Ziua de 1 martie, cunoscută şi ca Mărţişor, îşi pierde din valoare. Dacă în urmă cu câţiva ani, încă de la 1 februarie, oraşul era împânzit de mărţişoare, iată că în acest an, nici până astăzi, mărţişoarele nu şi-au făcut apariţia pe străzile din municipiu.
Ca multe alte tradiţii sută la sută româneşti la care am fost nevoiţi să renunţăm odată cu intrarea în marea familie europeană (tăierea porcului, prepararea ţuicii etc.), iată că nici sărbătoarea mărţişorului nu ne mai atrage. În schimb, ne-am “americănizat” şi am adoptat sărbători, care n-au nici o legătură cu tradiţia noastră: Valentine’s Day, Halloween.
Mai mult, am observat că ne-am transformat şi stilul de viaţă după modelul american, acasă - muncă, muncă -“shoping” (adică plimbare prin Penny sau Crinu) - acasă.
Vă mai amintiţi de stilul de viaţă al românului dinainte de 1995? Un stil de viaţă petrecăreţ. Deşi mereu ne-am plâns de oamenii politici care ne-au condus, iar cu banii nu am dus-o niciodată mai bine, am reuşit ca măcar o dată pe săptămână să “evadăm” din cotidian şi să încingem un grătar cu prietenii, în timp ce “bătrânii” depănau amintiri şi jucau o tablă.
Încă îmi vin în minte acele zile în care mama mă îmbrăca frumos şi mergeam în piaţă să cumpăr doamnei învăţătoare şi colegelor ghiocei şi mărţişoare. Orice mărţişor oferit unei colege însemna un pupic, o mare mândrie pentru un băiat în acele vremuri. Astăzi, nu facem altceva decât să îmbogăţim companiile de telefonie mobilă cu sute de sms-uri copiate de la unul la altul, fără a avea vreo satisfacţie. Se trimite un sms la toată lista de prieteni, şi gata. Asta înseamnă pentru români orice sărbătoare, fie ea Crăciun, Paşti sau Anul Nou. Nici copiii nu ştiu să mai zâmbească.
Trăiesc totuşi cu speranţa că sărbătorile care odinioară umpleau casa de prieteni, rude, vecini să revină în vieţile noastre, destul de agitate, mai ales acum, în plină criză economică.
Ca notă informativă, vă spun că acum un an, preţul unui mărţişor a pornit de la 1 leu. Dar, vorba unui coleg de breaslă, este de porc să mai porţi în piept un mărţişor cumpărat din piaţă, acum ultima fiţă fiind mărţişoarele din cristale Swarovski...
O primăvară liniştită!

Toaletele ecologice din Alexandria sunt adevărate focare de infecție

WC-urile ecologice amplasate de primarul Victor Drăgușin prin Alexandria au devenit adevărate focare de infecție.
Așa cum pentru orice om este vital să respire, să bea apă, să se hrănească, cu toții suntem conștienți că și necesitățile fiziologice sunt parte integrantă în viața noastră.
Cum în Alexandria, erau doar două WC-uri publice, unul în parcul de la Cinematograf și celălalt în piața centrală, primarul Victor Drăgușin s-a decis că este cazul să aducă în oraș câteva toalete ecologice. Din păcate, ceea ce nu a înțeles dinstinsul nostru primar, care în aceste zile se ditrează în Franța pe banii noștri, este faptul că deși li se spune toalete ecologice, ele trebuie curățate, dacă nu în fiecare zi, măcar la două zile. Acest lucru, din păcate, nu cred că s-a întâmplat niciodată cu wc-ul din parcul de la Casa de Cultură. Acesta oferă nu doar un aspect neplăcut celor care trec prin acea zonă, dar și un miros de-a dreptul sufocant. Şi asta acum, în plină iarnă. Ne e şi frică să ne imaginăm cum va fi la vară. Pentru că reprezentanții primăriei nu au binevoit să curețe acea toaletă, mulți dintre cei “surprinși” de anumite necesități au fost nevoiți, pentru a nu se îmbolnăvi de cine știe ce boli, să folosească spaţiul verde din parc.
Nu ne putem explica acest „fenomen” decât prin faptul că el se datorează, în principal, lipsei de reacție a autorităților locale în legătură cu nevoile cetățenilor, dar nu putem neglija totuși și lipsa de civilizaţie, pentru că, într-o societate care se vrea civilizată, trebuie să primeze respectul față de cei din jurul nostru, asta chiar dacă șefii primăriei nu ne respectă.
O altă cauză pentru care tot mai mulți alexăndreni își fac nevoile prin locuri publice poate fi pusă și pe seama sărăciei lucie care a pus stăpânire pe acest județ. Mulți dintre oamenii de rând consideră că suma de 1 leu, percepută de toaletele publice, este foarte mare, iar de banii aceia pot cumpăra o pâine și aleg, în acest fel, varianta cea mai simplă, spațiile verzi.
Poate, după vizita la Paris, primarul Drăgușin a înțeles ce înseamnă un oraș european și va face eforturi pentru a trăi și noi, amărâții, cei care plătesc pentru “mofturile” lui de a vizita Franța, într-un oraș curat.

Şefii primăriei ne confundă cu animalele

Conducerea primăriei Alexandria, în frunte cu administratorul reşedinţei judeţului, Gabriel Valentin Boboc vor să amenajeze “ţarcuri” pentru pieţari. Prin această afirmaţie, edilii oraşului dovedesc încă o dată că nu dau doi bani pe noi, “prostimea” (aşa cum le place lor să ne considere,) şi ne tratează ca pe nişte animale.
“Televizuina” Media ATV găzduieşte în fiecare seară o “chestie”, care se vrea a fi emisiune de televiziune moderată în cele mai multe cazuri de Florin Dumitru şi Ioan Dumitrescu. Joi seara, aflat într-o vizită, am avut neşansa să-l privesc pe renumitul comentator sportiv Florin Dumitru în timp ce se chinuia să mormăie cuvinte. Invitaţii distinsului, măritului, extraordinarului moderator au fost administratorul public al oraşului Alexandria, Valentin Boboc şi o duduie, scoasă de curând de la naftalină de Drăguşin şi pusă pe scaunul de şef al Serviciului Pieţe Târguri şi Oboare, Cecilia Avram.
Recunosc că n-aş fi fost atent la emisiune, nu de alta, dar aveam şi altceva mai bun de făcut, dacă nu mi-ar fi atras atenţia moderatorul care îi lasă pe invitaţi să vorbească singuri ca televizorul, în timp ce el se conversa la telefonul mobil. Deşi pe toată durata desfăşurării “troc şoului” pe ecran apare un număr de telefon pe care telespectatorii îl pot folosi să-şi de-a cu părerea în legătură cu subiectul dezbătut, Florin Dumitru este singurul care ştie cine sună, ce spune, sau ce vrea şi asta pentru că răspunde la telefonul cu pricina ca şi cum ar fost al lui, iar invitaţilor le “traducea” problema celui care a sunat. Lucrul cu adevărat deranjant la acea emisiune, nu este faptul că moderatorul vorbeşte la telefon, ci faptul că şi atunci când vrea să vorbească liber sau să adreseze întrebări invitaţilor, adică să articuleze cuvinte, dovedeşte că limba română îi este total străină.
Din obişnuinţă, am notat câteva din greşelile de exprimare ale distinsului analist sportiv, economic, politic... Florin Dumitru: “citaţiile pe care au adus-o”, “…taxa pe care trebuie s-o plătească acolo, care au spus”. Atunci când limba maternă nu-l ajuta, Dumitru apela cu încredere la mâini. Sunt convins că dacă ar mai fi ţinut vreo oră emisiunea, cu siguranţă a doua zi avea febră musculară.
Nici invitaţii nu au dovedit că măcar pe timpul liceului au fost prezenţi la orele de limba română. De exemplu, şeful Serviciului Pieţe Târguri şi Oboare, Cecilia Avram şi-a început toate frazele cu “deci”, conjuncţie folosită de doamna cu pricina la fiecare 2 cuvinte. Tot doamna a făcut şi afirmaţia măreaţă potrivit căreia în piaţa din Alexandria vor fi amenajate ţarcuri în care ţăranii să vândă pepeni, varză şi alte legume de sezon. “…deci acolo vor fi amenajate nişte ţarcuri… deci oamenii vor sta în ţarc”. Şi animalele unde vor mai sta, distinsă doamnă? Înţelegem că sunt unele cuvinte care vă creează dificultăţi, aşa cum este cazul “confidenţialităţii”, pe care aţi reuşit să-l rostiţi din a patra încercare, dar chiar aşa, să nu ştiţi că “ţarc”, potrivit dicţionarului explicativ al limbii române, înseamnă “loc îngrădit (uneori acoperit), unde se adăpostesc sau se închid oile, vitele etc.”. Sau ne consideraţi pe toţi nişte animale?
Dacă doamna Avram, care se laudă pe site-ul primăriei cu studii superioare, se chinuieşte să rostească două fraze legate, administratorul oraşului, Valentin Boboc, este de neînţeles.
“Trebuie să fim aproape dă populaţie…” (corect se spune aproape de populaţie), “până la acest dată” (corect: până la această dată), “aşa cum aţi văzut în zona V-uri” (corect zona V-urilor), “aceste toate trebuiesc să le ai” (sincer mi-e greu să spun forma corectă a acestei fraze, nu de alta, dar n-am înţeles ce a vrut să spună), “din punctu’ nostru de vedere la judeţul Teleorman”, (corect: din punctul nostru de vedere în judeţul Teleorman) şi exemplele pot continua.
Una peste alta, emisiunea a fost una educativă din care viitorii jurnalişti au putut învăţa despre cum să nu faci presă. O singură întrebare mi-a venit în cap la sfârşitul emisiunii, domnul Ioan Dumitrescu unde a fost? Cum l-a lăsat inima să stea deoparte şi să-l lase pe Florin Dumitru să se facă singur de râs?

Fotbaliştii alexăndreni se antrenează la munte

Banii contribuabililor sunt cheltuiţi pe cantomanetul echipei de fotbal FCM Alexandria. După două săptămâni de antrenament pe meleagurile autohtone, antrenorul principal al echipei, Florea Voicilă (preşedintele de şedinţă al Consiliului local Alexandria şi preşedintele comisiei pentru activităţi culturale, sport şi turism) a decis că e cazul să-i plimbe puţin pe banii noştri pe liderii ligii a IV-a judeţene.
Alături de antrenorul principal au mai plecat alţi 20 de jucători, în frunte cu antrenorul secund, Dan Voicilă, nimeni altul decât fiul antrenorului principal. Din păcate, familia Voicilă nu va fi în totalitate prezentă la Covasna şi asta pentru că celălalt jucător al familiei, Ionuţ Voicilă nu face parte din delegaţia care a plecat în cantonament la munte.
Lotul celor 20 de jucători care vor desfăşura stagiul de pregătire departe de casă este următorul: portari - Radu Marciu şi Ion Mirancea, Florin Mihăiţă, Cristian Pârjolea, Valentin Micu, Ionuţ Știrbu, Daniel Lucan, Robert Streche, Marius David, Alexandru Smandu, Horaţiu Lascu, Bogdan Caraman, Florentin Baltă, Dan Gherghiceanu, Daniel Iacob, Cornel Baltă, Călin Pistole, Marian Botea, Silviu Stanciu şi, desigur, antrenorul-jucător Dănuţ Voicilă.
Fosta glorie a fotbalului alexăndrean, Florea Voicilă este convins că cele 9 zile petrecute în aerul tare de munte îi vor motiva pe jucătorii alexăndreni, iar promovarea în eşalonul superior va fi o certitudine.

Parcări cu plată pentru autovehiculele personale

Printr-o hotărâre a Consiliul local Alexandria, atât locuitorii municipiului reședință de județ, cât și cetățenii din alte localități aflați în tranzit prin Alexandria vor putea folosi pe timp de zi și chiar noaptea parcările cu plată după cum urmează:
Parcarea de pe strada Constantin Brâncoveanu, pe porțiunea cuprinsă între străzile Dunării și Carpați va putea fi utilizată între orele 07:00 și 21:00, cu un tarif de 3 lei/oră.
Între orele 21:00 și 07:00 dimineața se va percepe o taxă de 5 lei pentru toată noaptea. Cei interesați pot beneficia și de abonament, care costă 100 de lei pentru o lună.
Parcarea din spatele hotelului Parc va fi folosită numai în timpul zilei, la un preț de 1 leu/ora sau 5 lei/zi.