De ce nu dau femeile la pește?

E lucru stabilit: ce-i al lor e al lor, ce-i al nostru… e treabă de femeie! Înca de mici fetițele au păpuși, băieții mașinuțe! Fetele la balet, băieții la karate. Noi „ne jelim” la film, ei țipă la fotbal până le ies plămânii din piept și află toți vecinii scorul!

Noi vrem la coafor sau spa, ei își urmează cu sfințenie moștenirea genetică. Ei sunt pescarii, vânătorii, sunt stalpii ce ne susțin casa. Pe umerii lor apasă de mii de ani povara omenirii. Ei sunt bărbații noștri. Sunt stâncile de neclintit pe ploaie sau vânt (ce-i drept, cel mai bun timp de pescuit sportiv). Da, dragelor, sportiv! Caci iar „nu mi-a mușcat”, iar „l-am avut în ac și mi-a scăpat la mal”, iar ”a fost gaură-n juvelnic” sau ”tocmai azi mi- a bătut vântul din față.

Nu-i viață ușoară viața de pescar! Un chin și o jale printre 5 tipuri de esențe, printre starleți și senzori, printre lansete, mulinete, role de fir și ace. Suntem atât de nemiloase cu bieții pescari. Atât de dure încât le facem o favoare. Au un motiv să evadeze din cotidian.

Balta? Un ”Paradis pierdut și regăsit”! Miros înțepător de glenii și de piele de broască? Nectar, ambrozie și mir bisericesc. Fără nevastă, fără grijă, fără facturi și traficul intens, fără stresul de la serviciu, lipsiți de termene limită și alte obligații. Eliberare spre extaz.

Să simți o râmă mică, jucăușă, moale în palmă. Să potolești un viermișor zglobiu, să faci o bombă fără să plănuiești un atentat, să își alegi cu grijă acul, să îți fixezi suportul pentru undițe, să le desfaci ușor, atent, cu grijă și ami ales fără grabă. Operațiunea „scule la apă” cere finețe și pricepere desăvârșită. Și o dotare aparte. Nu ești pescar dacă nu ai technopuf (nu, fetelor, nu-i un animăluț de plus), dacă nu ai bărcuță cu motor modelul cel mai nou (jucărioara asta face cât un concediu la bulgari), dacă miroși a flori de liliac în loc de boabe de porumb la macerat în usturoi sau dacă vii acasă fără să fii bronzat „ca tractoriștii”.

Apoi aștepți… Ce aștepți?

Să tragă! Să muște! Să se prindă în ac! Inspiri profund a satisfacție! Te lași pe spate în scaunul tău special. Îți desfaci o bere rece din ladă (musai să ai și ladă. De preferat cu alimentare auto, că nu știi niciodată cât se poate prelungi „partida”).

Aprinzi prima țigară din pachet și cugeți. Ai studiat solunarul, vântul e bun, locul perfect și balta … are pește! Ești unul dintre cei mulți. Ca tine, alți bărbați tăcuți și concentrați adulmecă văzduhul. Suspans! Emoție și nerăbdare înnăbușită. Trece o oră. Apoi o alta. Pe baltă timpul s-a oprit în loc…

Mai are rost să vă răspund la titlu?

Preluare TRNEWS.RO