In Gazeta de maine gasiti un material despre averile sefilor sau fostilor sefi de la deconcentratele din Teleorman.
Şi-au făcut un loc călduţ în posturi de conducere pe la diferite instituţii, însă stau cu frica în sân o dată la patru ani, atunci când sunt alegeri. Au slujbe relativ instabile pentru că, fiind numiţi în funcţie pe criterii politice, sunt foarte vulnerabili în faţa schimbărilor. Vorbim despre directorii instituţiilor deconcentrate din judeţ, care, majoritatea, vin şi pleacă atât de repede încât nici măcar subalternii nu apucă să se familiarizeze cu ei. Sunt şi câţiva directori care au state vechi în funcţia respectivă, pe care nici măcar regimurile politice nu au putut să-i înlăture. Cazul acestora este, însă, destul de rar. Stabili pe post sau nu, stresaţi de viitorul jobului sau nu, şefii deconcentratelor reuşesc să se descurce, totuşi, destul de bine din punct de vedere financiar. Ei nu par să aibă grija zilei de mâine, chiar dacă mâine este posibil să fie înlocuiţi.
Cateva nume luate in vizor: Emilian Ciobanu - ITM, Mihai Murar - AJOFM, Puiu Aurel - Garda Financiara, Emanoila Pena - APIA, Eugen Nicolae - Finante, Petrica Mustatea - DSVSA.
miercuri, 21 septembrie 2011
Cum şi de unde se îmbracă “doamnele de fier” ale Teleormanului
Se spune că haina nu-l face pe om, dar nu încape îndoială că un croi bine realizat sau o etichetă "de firmă" scoate pe oricine din anonimat. O haină care arată bine şi care ni se potriveşte ne face să ne simţim mult mai bine şi ne dă încredere în noi înşine. Mai mult, prima impresie contează, deci garderoba este, fie că ne place sau nu, foarte importantă. Mai ales atunci când haina îmbracă oficialităţi, este foarte clar că aceasta trebuie să fie de calitate. Nu scumpă neapărat, spun cele mai importante doamne de pe scena politică teleormăneană.
Doamnele spun că nu sunt dispuse să cheltuie foarte mulţi bani pe haine, însă sunt conştiente de faptul că imaginea este foarte importantă. Femeile "de fier" ale Teleormanului spun că îşi cumpără multe haine din străinătate, iar în garderoba lor există cel puţin o piesă de firmă. Când vine vorba de designeri preferaţi, părerile sunt împărţite. Însă toată lumea este de acord cu un lucru: "la noblesse oblige", sau obrazul subţire cu cheltuială şi cu efort se ţine.
Suprefectul Victoriţa Diaconu spune că atunci când îi place o haină nu se uită neapărat la etichetă.
"Cumpăr orice lucru dacă îmi place. Nu sunt adepta hainelor de firmă, poate şi pentru că nu am foarte mulţi bani să investesc pe haine. Îmi plac bijuteriile simple, dar am acasă şi un set de bijuterii cu diamante, pe care sinceră să fiu nu le-am purtat până acum pentru că nu am avut ocazia. Pot să vă spun în schimb că sunt înnebunită după ceasuri şi stilouri. Îmi place să colecţionez stilouri bune. Am acasă un Parker, Cross...
În această vară am fost cu prietenii într-un tur al Europei, nu la shopping, ci la plimbare. Ne-am oprit în Austria la un outlet unde am cheltuit 160 euro pe haine. Erau cu adevărat reduceri, nu aşa cum sunt în ţara noastră", ne-a declarat subprefectul de Teleorman, Victoriţa Diaconu.
De cealaltă parte, Rodica Tatu, directorul de cabinet al prefectului Niţulescu, crede că important este cum îţi asortezi hainele din garderobă.
"Fiecare femeie îşi cumpără hainele pe care le place din orice magazin. Şi eu fac la fel, îmi achiziţionez piese de vestimentaţie din diverse locuri. Nu am afinităţi de snob. Întotdeauna mi-am ales hainele în funcţie de gust şi de felul în care arăt în ele. Aşa că pentru mine nu contează dacă o haină costă 30 lei sau 500 euro. Important este ca atunci când îţi cumperi o haină să-ţi stea bine, să te simţi comod şi lejer în ţinuta respectivă şi, de ce nu, să te şi reprezinte. Eu cred că orice om şi mai ales femeie are în şifonier şi lucruri scumpe, dar şi lucruri mai puţin scumpe. Important este cum sunt asortate hainele din garderobă. Stilul nu ţine de preţul hainelor, ci de modul în care acestea sunt combinate. Chiar şi o cămaşă mai ieftină poate fi pusă în valoare de o geantă de calitate sau de o pereche de pantofi interesanţi", a precizat Rodica Tatu, director de cabinet al Prefectului de Teleorman, Teodor Niţulescu.
O adevărată pasiune pentru cumpărături pare a avea directorul executiv al Direcţiei de Sănătate Publică Teleorman, Mioara Comana. Potrivit acesteia, lunile ianuarie şi august sunt ideale pentru a-ţi mări garderoba.
"Pentru mine shoppingul este o pasiune. Nu există weekend în care să nu plec la cumpărături. În mod obligatoriu de două ori pe an, în ianuarie şi august, mă duc la Berlin pentru cumpărături. Ştiu când este sezonul reducerilor şi cu 500 de euro vin acasă cu sacoşele pline. Dacă îmi place o haină nu ţin cont că este de firmă sau nu.
Să nu se înţeleagă faptul că sunt vreo snoabă, dar în viaţă te naşti cu un anumit stil. Eu sunt adepta stilului office. Când eram copil depindeam de părinţi de felul în care eram îmbrăcată. Studentă fiind mă duceam în costum taior la facultate. Aveam două mari şi late pecare le am şi acum. Cu timpul m-am perfecţionat singură în privinţa hainelor. Recunosc că mi-a şi plăcut. Cred că haina îl reprezintă pe om. Până la urmă, rămânem doar cu micile plăceri. Când plecăm de aici suntem toţi la fel.
Ca piesă de rezistenţă, dacă pot să-i spun aşa, am un pardesiu de la Boss la care ţin foarte mult. În România sunt foarte scumpe hainele de la Hugo Boss. De exemplu, mi-am luat la reducere acum două luni un taior pe care am dat 11 milioane. În Germania aş fi găsit acelaşi taior la jumătate de preţ. Recunosc că Boss este marca mea preferată la haine, dar nu am posibilitatea să am şifonierul plin cu haine de la această firmă", ne-a declarat Mioara Comana, director executiv DSP Teleorman.
Haine din străinătate pare să prefere şi singurul consilier femeie din Consiliul Local Alexandria. Destinaţiile frecventate de Ioana Panagoreţ pentru shopping sunt Paris, Viena şi Budapesta.
"Nu-mi aleg hainele în funcţie de preţ sau după firmă. Îmi cumpăr haine care mi se potrivesc şi care au un preţ acceptabil. Călătoresc adesea în străinătate şi-mi achiziţionez de acolo piese de valoare. Cele mai frecvente destinaţii unde merg la cumpărături sunt Paris, Viena sau Budapesta. Pot să vă spun că în Paris este o stradă pe care se "creează moda", iar pe cealaltă parte a ei este un punct de desfacere.
Sunt adepta ţinutelor foarte clasice şi-mi plac piesele de vestimentaţie “chic”. Nu pot spune că am vreun obiect vestimentar preferat. Investesc în egală măsură în pantofi, genţi, parfumuri şi bijuterii. Cel mai scump obiect vestimentar este o pălărie de la Coco Chanel la care ţin foarte mult", ne-a declarat Ioana Panagoreţ, consilier local şi director Universitatea Valahia Alexandria.
Chiar şi pentru managerul Spitalului de Urgenţă din Alexandria, Florentina Cătrună, haina reprezintă o veritabilă carte de vizită. Pentru distinsa doamnă, preţul unei haine chiar nu contează.
"Nu sunt înnebunită după haine scumpe. De regulă, dacă îmi stă bine o haină, chiar nu contează preţul. Sunt dispusă să investesc mult în hainele care-mi plac. Am şi stilist atunci când merg la cumpărături: fiica mea. Ea mă îndrumă foarte bine în materie de haine, zic eu!
Fac shopping şi străinătate pentru că mă relaxează, dar nu fac din asta un obicei. Nu aş rata un obiectiv turistic dintr-o ţară pentru a sta la coadă la un magazin cu reduceri. În general, când ies din ţară merg cu prietenele.
Cel mai scump obiect vestimentar pe care îl am în garderobă este o haină de blană de nurcă estimat la aproximativ 1000 euro", ne-a mărturisit Florentina Cătrună, managerul Spitalului Judeţean din Alexandria.
În concluzie, pentru doamnele din viaţa publică teleormăneană contează foarte mult apariţiile publice şi nu numai. Pe multe dintre ele chiar le admirăm şi le apreciem alegerile în materie de vestimentaţie. Însă, în spatele unei ţinute impecabile se ascund, după cum am aflat, atât bani, cât şi drumuri în străinătate.
Doamnele spun că nu sunt dispuse să cheltuie foarte mulţi bani pe haine, însă sunt conştiente de faptul că imaginea este foarte importantă. Femeile "de fier" ale Teleormanului spun că îşi cumpără multe haine din străinătate, iar în garderoba lor există cel puţin o piesă de firmă. Când vine vorba de designeri preferaţi, părerile sunt împărţite. Însă toată lumea este de acord cu un lucru: "la noblesse oblige", sau obrazul subţire cu cheltuială şi cu efort se ţine.
Suprefectul Victoriţa Diaconu spune că atunci când îi place o haină nu se uită neapărat la etichetă.
În această vară am fost cu prietenii într-un tur al Europei, nu la shopping, ci la plimbare. Ne-am oprit în Austria la un outlet unde am cheltuit 160 euro pe haine. Erau cu adevărat reduceri, nu aşa cum sunt în ţara noastră", ne-a declarat subprefectul de Teleorman, Victoriţa Diaconu.
De cealaltă parte, Rodica Tatu, directorul de cabinet al prefectului Niţulescu, crede că important este cum îţi asortezi hainele din garderobă.
O adevărată pasiune pentru cumpărături pare a avea directorul executiv al Direcţiei de Sănătate Publică Teleorman, Mioara Comana. Potrivit acesteia, lunile ianuarie şi august sunt ideale pentru a-ţi mări garderoba.
Să nu se înţeleagă faptul că sunt vreo snoabă, dar în viaţă te naşti cu un anumit stil. Eu sunt adepta stilului office. Când eram copil depindeam de părinţi de felul în care eram îmbrăcată. Studentă fiind mă duceam în costum taior la facultate. Aveam două mari şi late pecare le am şi acum. Cu timpul m-am perfecţionat singură în privinţa hainelor. Recunosc că mi-a şi plăcut. Cred că haina îl reprezintă pe om. Până la urmă, rămânem doar cu micile plăceri. Când plecăm de aici suntem toţi la fel.
Ca piesă de rezistenţă, dacă pot să-i spun aşa, am un pardesiu de la Boss la care ţin foarte mult. În România sunt foarte scumpe hainele de la Hugo Boss. De exemplu, mi-am luat la reducere acum două luni un taior pe care am dat 11 milioane. În Germania aş fi găsit acelaşi taior la jumătate de preţ. Recunosc că Boss este marca mea preferată la haine, dar nu am posibilitatea să am şifonierul plin cu haine de la această firmă", ne-a declarat Mioara Comana, director executiv DSP Teleorman.
Haine din străinătate pare să prefere şi singurul consilier femeie din Consiliul Local Alexandria. Destinaţiile frecventate de Ioana Panagoreţ pentru shopping sunt Paris, Viena şi Budapesta.
Sunt adepta ţinutelor foarte clasice şi-mi plac piesele de vestimentaţie “chic”. Nu pot spune că am vreun obiect vestimentar preferat. Investesc în egală măsură în pantofi, genţi, parfumuri şi bijuterii. Cel mai scump obiect vestimentar este o pălărie de la Coco Chanel la care ţin foarte mult", ne-a declarat Ioana Panagoreţ, consilier local şi director Universitatea Valahia Alexandria.
Chiar şi pentru managerul Spitalului de Urgenţă din Alexandria, Florentina Cătrună, haina reprezintă o veritabilă carte de vizită. Pentru distinsa doamnă, preţul unei haine chiar nu contează.
Fac shopping şi străinătate pentru că mă relaxează, dar nu fac din asta un obicei. Nu aş rata un obiectiv turistic dintr-o ţară pentru a sta la coadă la un magazin cu reduceri. În general, când ies din ţară merg cu prietenele.
Cel mai scump obiect vestimentar pe care îl am în garderobă este o haină de blană de nurcă estimat la aproximativ 1000 euro", ne-a mărturisit Florentina Cătrună, managerul Spitalului Judeţean din Alexandria.
În concluzie, pentru doamnele din viaţa publică teleormăneană contează foarte mult apariţiile publice şi nu numai. Pe multe dintre ele chiar le admirăm şi le apreciem alegerile în materie de vestimentaţie. Însă, în spatele unei ţinute impecabile se ascund, după cum am aflat, atât bani, cât şi drumuri în străinătate.
Nuntă în familia Niţulescu
Prefectul de Teleorman, Teodor Niţulescu, a fost, sâmbătă seară, pentru a doua oară, socru mare. Mirele a fost Radu, fiul său cel mic.
Puţin după ora 19.00, parcarea din Pădurea Vedea a devenit neîncăpătoare pentru zecile de maşini din care au coborât, pe rând, nuntaşii. Primii sosiţi la restaurant au fost mirii, vizibil emoţionaţi, alături de naşi. Nu mult după aceea şi-a făcut apariţia, şi socrul mare, Teodor Niţulescu, alături de soţia sa, Mariana.
“Piesa de rezistenţă” a fost, aşa cum era şi firesc, mireasa. Adoptând o ţinută de inspiraţie romană, cu un voal impresionant, Cristina Popa, actuală Niţulescu, şi-a făcut intrarea în restaurant însoţită de patru fetiţe îmbrăcate identic, în rochiţe “de prinţesă” de culoare fucsia. Nici mirele nu s-a lăsat mai prejos, Radu Niţulescu optând pentru un smoking clasic pentru petrecerea de la restaurant. În ceea ce-l priveşte pe socrul mare, Teodor Niţulescu, acesta a ales un costum clasic.
Cel mai important accesoriu al său a fost, însă, fericirea de a fi socru mare pentru a doua oară. “Mă simt excelent, sunt un tată fericit pentru că şi cel de-al doilea băiat al meu se căsătoreşte astăzi cu o fată deosebit de frumoasă, pe care o iubim cu toţii şi sunt un om împlinit. Urez tuturor teleormănenilor să simtă exact aceleaşi sentimente pe care le nutresc eu acum şi să aibă parte de aceeaşi fericire!“, ne-a declarat prefectul de Teleorman, Teodor Niţulescu.
Proaspătul cuplu a ales două perechi de naşi. Este vorba despre un om de afaceri roşiorean şi de soţia acestuia şi un cuplu de tineri, prieteni ai mirilor. Nunta mezinului prefectului Niţulescu a strâns la aceeaşi masă nume importante din judeţ şi din ţară. La scurt timp după sosirea mirilor şi-au făcut apariţia Adriean Videanu, fostul ministru al Economiei, şi preşedintele PD-L Teleorman, Lucian Militaru, care au stat doar pentru a ciocni o cupă de şampanie şi a le ura mirilor “casă de piatră”.
Lista invitaţilor de seamă nu s-a încheiat, însă, cu Adriean Videanu şi cu Lucian Militaru. La eveniment şi-au făcut apariţia, pe rând, directorul de cabinet al prefectului, Rodica Tatu, inspectorul şcolar general, Constantin Amarie, directorul Direcţiei Judeţene pentru Sport şi Tineret, Constantin Berechet, alături de proaspătul director al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Teleorman, Eugen Nicolae, primari din judeţ şi, evident, prieteni şi colegi ai celor doi tineri căsătoriţi.
Nici un invitat nu a epatat, însă, prin vreo ţinută sau vreo apariţie extravagantă, nunta mezinului familiei Niţulescu stând sub semnul modestiei şi al bunului gust.
Puţin după ora 19.00, parcarea din Pădurea Vedea a devenit neîncăpătoare pentru zecile de maşini din care au coborât, pe rând, nuntaşii. Primii sosiţi la restaurant au fost mirii, vizibil emoţionaţi, alături de naşi. Nu mult după aceea şi-a făcut apariţia, şi socrul mare, Teodor Niţulescu, alături de soţia sa, Mariana.
Nici un invitat nu a epatat, însă, prin vreo ţinută sau vreo apariţie extravagantă, nunta mezinului familiei Niţulescu stând sub semnul modestiei şi al bunului gust.
Ce maşini conduc cei care ne conduc?
Românii iubesc maşinile, dar în special pe cele scumpe. Nici politicienii nu fac excepţie de la această regulă, ei având chiar o pasiune aparte pentru automobile. Aşa se face că autoturismul a ajuns să reprezinte mijlocul imediat pentru a spori atât respectul de sine, cât şi aprecierea socială. Chiar dacă au la dispoziţie maşini de serviciu, de la Parlament, sau partid, aleşii noştri deţin automobile şi în propriile garaje. Printre mărcile preferate de politicienii teleormăneni se numără maşini de mii de euro, Mercedes, Audi, BMW sau chiar Range Rover.
Totuşi, pentru a da bine în ochii electoratului, dacă eşti lider de partid, parlamentar, primar sau prefect, cele mai bune opţiuni în ziua de azi sunt maşinile de producţie autohtonă. Nu strică totuşi să ai în garaj şi vreun monstru de câteva zeci de mii de euro, dar asta doar dacă a fost cumpărat înainte de a intra în politică.
Când nu merge cu VW Touareg al instituţiei, prefectul de Teleorman, Teodor Niţulescu se poate plimba prin judeţ cu o limuzină din clasa E de la Mercedes Benz.
Prefectul adoră maşinile puternice, dar sigure în care să aibă tot confortul necesar: piele, încălzire în scaune, navigaţie şi toate sistemele de siguranţă existente la ora aceasta pe piaţă. Chiar dacă maşina are o vechime de 6 ani, încă are un preţ de achiziţie destul de mare pentru o maşină second-hand: 20.000 euro.
Subprefectul Victoriţa Diaconu nu dispune de o maşină la fel de impunătoare şi sigură oferită de instituţie, dar compensează la capitolul maşină personală. Această se bucură de aproape 6 ani de o frumuseţe de maşină germană, un VW Golf.
Dacă ar vrea să vândă această maşină, prefectul ar câştiga mai mult ca sigur 9000 de euro pe maşină. Cu toate acestea se pare totuşi că Victoriţa s-a săturat de VW şi asta pentru că mai nou a fost văzută conducând un BMW seria 5.
Urmând exemplul preşedintelui României, Traian Băsescu şi preşedintele Consiliului Judeţean Teleorman, Liviu Dragnea vrea să fie patriot şi şi-a cumpărat o Dacia Logan încă din anul 2008. Deşi este destul de uzată, Dragnea poate lua pe maşină chiar şi acum în plină criză măcar 6000 de euro. Credem totuşi că nu prea a fost mulţumit de maşina românească dacă ne gândim că în ultimul timp şeful Consiliului Judeţean Teleorman a fost văzut la volanul unei "matahele" germane 4x4.
Când vine vorba despre primarii oraşelor şi municipiilor din judeţ, cel mai înstărit pare, măcar pe hârtie, primarul din Videle, Lucian Militaru. Acestuia îi place să conducă, dar nu neglijează nici siguranţa, nici confortul motiv pentru care a apelat la germani, de unde şi-a cumpărat un Audi.
Iubitor al culturii, traiului şi obiceiurilor franceze, edilul-şef al Alexandriei vine în fiecare zi la serviciu cu o maşină... desigur franţuzească. Victor Drăguşin apelează foarte rar la maşina de serviciu, preferând Renault Meganul fabricat în 2007. Chiar dacă nu are foarte multe sisteme de siguranţă, iar confortul într-o maşină franceză lasă mult de dorit, Drăguşin se arată încântat de maşină, în special pentru consumul redus de benzină. Dacă va dori să-şi schimbe maşina în următoarele luni va avea cu siguranţă 6000 de auro avans pentru alta nouă.
Tot cu un Renault, dar de această dată Clio, circulă şi primarul din Zimnicea. Lui Petrică Pârvu nu prea îi place să conducă, motiv pentru care scoate maşina personală la plimbare foarte rar. Dacă nu ar fi criză financiară, edilul din cel mai sudic oraş al ţării ar putea să câştige pe maşină 5000 de euro.
Nici primarul din Roşiorii de Vede nu iubeşte şofatul. Acesta în schimb merge zilnic cu o Dacia Super Nova a primăriei.
Cel mai sărac dintre primarii oraşelor din Teleorman pare a fi Nicolae Mohanu. Potrivit declaraţiei de avere, acesta are o "epavă" românească din 1998 pe carburator. Dacia cu care se laudă Mohanu poate fi cumpărată şi cu 2000 lei.
Problema condusului... maşinii au rezolvat-o, fiecare după posibilităţi, nu toţi s-au arătat, însă, la fel de abili în a-i conduce şi pe cei care i-au "înscăunat". În concluzie, aleşilor noştri le place să conducă, dar şi să ne conducă.
Totuşi, pentru a da bine în ochii electoratului, dacă eşti lider de partid, parlamentar, primar sau prefect, cele mai bune opţiuni în ziua de azi sunt maşinile de producţie autohtonă. Nu strică totuşi să ai în garaj şi vreun monstru de câteva zeci de mii de euro, dar asta doar dacă a fost cumpărat înainte de a intra în politică.
Când nu merge cu VW Touareg al instituţiei, prefectul de Teleorman, Teodor Niţulescu se poate plimba prin judeţ cu o limuzină din clasa E de la Mercedes Benz.
Subprefectul Victoriţa Diaconu nu dispune de o maşină la fel de impunătoare şi sigură oferită de instituţie, dar compensează la capitolul maşină personală. Această se bucură de aproape 6 ani de o frumuseţe de maşină germană, un VW Golf.
Urmând exemplul preşedintelui României, Traian Băsescu şi preşedintele Consiliului Judeţean Teleorman, Liviu Dragnea vrea să fie patriot şi şi-a cumpărat o Dacia Logan încă din anul 2008. Deşi este destul de uzată, Dragnea poate lua pe maşină chiar şi acum în plină criză măcar 6000 de euro. Credem totuşi că nu prea a fost mulţumit de maşina românească dacă ne gândim că în ultimul timp şeful Consiliului Judeţean Teleorman a fost văzut la volanul unei "matahele" germane 4x4.
Iubitor al culturii, traiului şi obiceiurilor franceze, edilul-şef al Alexandriei vine în fiecare zi la serviciu cu o maşină... desigur franţuzească. Victor Drăguşin apelează foarte rar la maşina de serviciu, preferând Renault Meganul fabricat în 2007. Chiar dacă nu are foarte multe sisteme de siguranţă, iar confortul într-o maşină franceză lasă mult de dorit, Drăguşin se arată încântat de maşină, în special pentru consumul redus de benzină. Dacă va dori să-şi schimbe maşina în următoarele luni va avea cu siguranţă 6000 de auro avans pentru alta nouă.
Tot cu un Renault, dar de această dată Clio, circulă şi primarul din Zimnicea. Lui Petrică Pârvu nu prea îi place să conducă, motiv pentru care scoate maşina personală la plimbare foarte rar. Dacă nu ar fi criză financiară, edilul din cel mai sudic oraş al ţării ar putea să câştige pe maşină 5000 de euro.
Nici primarul din Roşiorii de Vede nu iubeşte şofatul. Acesta în schimb merge zilnic cu o Dacia Super Nova a primăriei.
Cel mai sărac dintre primarii oraşelor din Teleorman pare a fi Nicolae Mohanu. Potrivit declaraţiei de avere, acesta are o "epavă" românească din 1998 pe carburator. Dacia cu care se laudă Mohanu poate fi cumpărată şi cu 2000 lei.
Problema condusului... maşinii au rezolvat-o, fiecare după posibilităţi, nu toţi s-au arătat, însă, la fel de abili în a-i conduce şi pe cei care i-au "înscăunat". În concluzie, aleşilor noştri le place să conducă, dar şi să ne conducă.
Sărăcia dublează încasările magazinelor second hand
Ultimele date statistice scoase la iveală releva faptul că judeţul Teleorman se află pe unul din primele locuri în ceea ce priveşte sărăcia locuitorilor săi. Puterea de cumpărare a teleormănenilor, rămaşi în număr cât mai mare fără un loc de muncă, a scăzut considerabil în ultimul timp. Criza aceasta, însă, pare a fi pentru unii mumă, pentru alţii ciumă. Şi asta din cauza faptului că mulţi teleormăneni şi, implicit alexăndreni, apelează, de exemplu, la magazinele second hand pentru a-şi completa garderoba cu hainele necesare. Iar acest lucru înseamnă, automat, vânzări crescute pentru proprietarii acestor genuri de magazine.
Tricouri, bluze, cămăşi, blugi şi chiar hăinuţe pentru copii. Toate, la doi lei. Asta este oferta cu care magazinele de haine second hand câştigă zilnic clienţi, în timp ce firmele de îmbrăcăminte îşi închid afacerile din cauza vânzărilor proaste. Sute de alexăndreni trec zilnic pragul acestor unităţi comerciale. Magazinele cu haine la mâna a doua par a fi afacerea ideală în această perioadă. Patronii acestor magazine spun că vânzarea hainelor la preţuri foarte mici le aduce zilnic încasări bunicele. În ziua în care primeşte marfă, vânzările unui magazin de tip second-hand pot depăşi suma de 2.500 de lei. O bluză costă câţiva lei, iar o geacă de piele, cel mult 15 lei. La fel şi pantofii. Printre cele mai vândute produse în această perioadă sunt tricourile, bluzele şi, din păcate, hainele pentru copii.
Cele mai aprovizionate magazine cu haine la mana a doua din Alexandria primesc haine de 2 ori pe săptămână, iar oamenii au ajuns să stea chiar şi la coadă în momentul în care se primeşte marfă.
În magazinele second hand, nu e zi fără oferte speciale. De exemplu, la sfârşitul săptămânii, când stocurile sunt aproape pe terminate, toate produsele se pot cumpăra cu doar 2 lei. Dacă şi după această "reducere" tot rămân cu marfă pe stoc, unele sh-uri ambalează marfa în saci şi o vând la kilogram. Dezavantajul acestui "comerţ" este că nu ştii niciodată ce marfă se găseşte în saci.
Dacă în anii trecuţi cei care intrau într-un magazin second-hand puteau cumpăra doar haine sau încălţăminte, acum oferta s-a extins şi la genţi şi curele. Totuşi, majoritatea clienţior se feresc să fie văzuţi că îşi fac cumpărăturile din magazinele cu haine la mâna a doua.
Deşi produsele oferite second handuri nu sunt întotdeauna de cea mai bună calitate, în ultimul timp, tot mai multe persoane, nu neapărat cu posibilităţi materiale reduse au început să frecventeze aceste magazine în căutare de chilipiruri. Aceştia caut în mod special haine ale unor branduri consacrate, chiar dacă sunt şi de câteva ori mai scumpe decât celelalte produse din magazin.
Sunt totuşi în Alexandria şi câteva magazine cu produse la a doua folosire în care preţurile hainelor sunt mult mai mari decât în magazinele de specialitate, de unde cumperi doar haine nou-nouţe. Cei care vizitează şi cumpără din aceste magazine spun că preferă mărfurile la mâna a doua scumpe, în detrimentul hainelor noi deoarece acestea au o calitate mai bună şi nu sunt aduse din en-gross-urile din Bucureşti.
Trebuie să ştiţi că haine de la magazinele second hand sunt tratate cu substanţe foarte puternice pentru a omorî eventualele ciuperci, bacterii sau paraziţi pe care i-ar fi putut avea foştii "proprietari", dar nu întotdeauna sunt aerisite şi clătite bine. Dacă se întâmplă să achiziţionaţi o asemenea haină, aceasta trebuie spălată foarte bine, ţinută la aer, afară, măcar o zi întreagă, pentru a elimina dezvoltarea unor boli care se poate dovedi destul de păcătoase.
Tricouri, bluze, cămăşi, blugi şi chiar hăinuţe pentru copii. Toate, la doi lei. Asta este oferta cu care magazinele de haine second hand câştigă zilnic clienţi, în timp ce firmele de îmbrăcăminte îşi închid afacerile din cauza vânzărilor proaste. Sute de alexăndreni trec zilnic pragul acestor unităţi comerciale. Magazinele cu haine la mâna a doua par a fi afacerea ideală în această perioadă. Patronii acestor magazine spun că vânzarea hainelor la preţuri foarte mici le aduce zilnic încasări bunicele. În ziua în care primeşte marfă, vânzările unui magazin de tip second-hand pot depăşi suma de 2.500 de lei. O bluză costă câţiva lei, iar o geacă de piele, cel mult 15 lei. La fel şi pantofii. Printre cele mai vândute produse în această perioadă sunt tricourile, bluzele şi, din păcate, hainele pentru copii.
Cele mai aprovizionate magazine cu haine la mana a doua din Alexandria primesc haine de 2 ori pe săptămână, iar oamenii au ajuns să stea chiar şi la coadă în momentul în care se primeşte marfă.
În magazinele second hand, nu e zi fără oferte speciale. De exemplu, la sfârşitul săptămânii, când stocurile sunt aproape pe terminate, toate produsele se pot cumpăra cu doar 2 lei. Dacă şi după această "reducere" tot rămân cu marfă pe stoc, unele sh-uri ambalează marfa în saci şi o vând la kilogram. Dezavantajul acestui "comerţ" este că nu ştii niciodată ce marfă se găseşte în saci.
Dacă în anii trecuţi cei care intrau într-un magazin second-hand puteau cumpăra doar haine sau încălţăminte, acum oferta s-a extins şi la genţi şi curele. Totuşi, majoritatea clienţior se feresc să fie văzuţi că îşi fac cumpărăturile din magazinele cu haine la mâna a doua.
Deşi produsele oferite second handuri nu sunt întotdeauna de cea mai bună calitate, în ultimul timp, tot mai multe persoane, nu neapărat cu posibilităţi materiale reduse au început să frecventeze aceste magazine în căutare de chilipiruri. Aceştia caut în mod special haine ale unor branduri consacrate, chiar dacă sunt şi de câteva ori mai scumpe decât celelalte produse din magazin.
Sunt totuşi în Alexandria şi câteva magazine cu produse la a doua folosire în care preţurile hainelor sunt mult mai mari decât în magazinele de specialitate, de unde cumperi doar haine nou-nouţe. Cei care vizitează şi cumpără din aceste magazine spun că preferă mărfurile la mâna a doua scumpe, în detrimentul hainelor noi deoarece acestea au o calitate mai bună şi nu sunt aduse din en-gross-urile din Bucureşti.
Trebuie să ştiţi că haine de la magazinele second hand sunt tratate cu substanţe foarte puternice pentru a omorî eventualele ciuperci, bacterii sau paraziţi pe care i-ar fi putut avea foştii "proprietari", dar nu întotdeauna sunt aerisite şi clătite bine. Dacă se întâmplă să achiziţionaţi o asemenea haină, aceasta trebuie spălată foarte bine, ţinută la aer, afară, măcar o zi întreagă, pentru a elimina dezvoltarea unor boli care se poate dovedi destul de păcătoase.
La şcoală, ca la discotecă
Prima zi de şcoală i-a găsit pe elevii teleormăneni pregătiţi de... discotecă.
Îmbrăcate cu blugi strâmţi, maieuri şi bluziţe decoltate sau rochiţe de o palmă, asortate cu nelipsita poşetă, dar obligatoriu cu cizme sau pantofi cu toc foarte înalt, adolescentele au făcut furori. Cam asta este noua uniformă a elevelor teleormănene la începutul anului şcolar.
Tinerii teleormăneni au umblat zile întregi în căutarea unei vestimentaţii perfecte pentru prima zi de şcoală. Curţile liceelor din Alexandria au prins culoarea unei parade de modă unde au defilat zeci de adolescente cu ţinute extrem de colorate, în mare parte aceleaşi cu care se duc şi în club.
Pentru adolescenţii care studiază în Alexandria, 12 septembrie a fost mai degrabă o zi a paradei, în care au putut demonstra cât sunt de şmecheri, ce maşină super au sau cât de cool este ultimul gadget achiziţionat vara aceasta. La majoritatea liceelor din oraş, fetele au defilat în articole de vestimentaţie “decupate” parcă din ultimele revistele şi ziarele colorate şi pline cu “bombe sexy”.
Multe dintre elevele teleormănene au ţinut să precizeze că nu au făcut “investiţii” speciale în privinţa ţinutei pentru ceremonia de ieri şi că au “pus pe ele” ce au găsit prin dulap. Poate aşa se explică de ce majoritatea purtau hainele de “party”. Băieţii în general au preferat ţinute lejere, dar de firmă, tricouri, blugi şi treninguri, toate acestea “asezonate” însă cu câte un ceas foarte scump sau un lănţişor de aur.
La unităţile de învăţământ gimnazial şi la şcolile generale, festivităţile de deschidere a noului an şcolar au fost marcate de aceleaşi interminabile discursuri învechite şi slujbe religioase la care nimeni nu a fost atent. În ceea ce priveşte liceele, prima zi de şcoală a fost un prilej pentru elevi să îşi etaleze noile achiziţii vestimentare sau electronice. De exemplu, pe mica alee din faţa Colegiul Ghica, puteai crede că te afli în apropierea unei expoziţii auto şi mai puţin la şcoală. Liceenii “cu stare”, şi slavă Domnului, la Colegiul cu pricina există câţiva, şi-au parcat în faţă unităţii maşinile de ultimă oră. Cu această ocazie putând fi admirate ultimele modele de Mercedes, Audi, BMW sau Volkswagen.
După festivităţile de deschidere, unii dintre tineri au mers în clase pentru a-şi lua manualele, dar majoritatea au plecat spre terase pentru mici “confesiuni” şi amintiri strânse în vacanţa care abia s-a încheiat. În condiţiile în care tinerii par mult mai interesaţi de felul în care arată nu trebuie să ne mai mire faptul că examenul de Bacalaureat din acest an a fost un eşec total, puţin peste un sfert dintre elevi reuşind să treacă de examenul maturităţii.
Îmbrăcate cu blugi strâmţi, maieuri şi bluziţe decoltate sau rochiţe de o palmă, asortate cu nelipsita poşetă, dar obligatoriu cu cizme sau pantofi cu toc foarte înalt, adolescentele au făcut furori. Cam asta este noua uniformă a elevelor teleormănene la începutul anului şcolar.
Tinerii teleormăneni au umblat zile întregi în căutarea unei vestimentaţii perfecte pentru prima zi de şcoală. Curţile liceelor din Alexandria au prins culoarea unei parade de modă unde au defilat zeci de adolescente cu ţinute extrem de colorate, în mare parte aceleaşi cu care se duc şi în club.
Pentru adolescenţii care studiază în Alexandria, 12 septembrie a fost mai degrabă o zi a paradei, în care au putut demonstra cât sunt de şmecheri, ce maşină super au sau cât de cool este ultimul gadget achiziţionat vara aceasta. La majoritatea liceelor din oraş, fetele au defilat în articole de vestimentaţie “decupate” parcă din ultimele revistele şi ziarele colorate şi pline cu “bombe sexy”.
Multe dintre elevele teleormănene au ţinut să precizeze că nu au făcut “investiţii” speciale în privinţa ţinutei pentru ceremonia de ieri şi că au “pus pe ele” ce au găsit prin dulap. Poate aşa se explică de ce majoritatea purtau hainele de “party”. Băieţii în general au preferat ţinute lejere, dar de firmă, tricouri, blugi şi treninguri, toate acestea “asezonate” însă cu câte un ceas foarte scump sau un lănţişor de aur.
La unităţile de învăţământ gimnazial şi la şcolile generale, festivităţile de deschidere a noului an şcolar au fost marcate de aceleaşi interminabile discursuri învechite şi slujbe religioase la care nimeni nu a fost atent. În ceea ce priveşte liceele, prima zi de şcoală a fost un prilej pentru elevi să îşi etaleze noile achiziţii vestimentare sau electronice. De exemplu, pe mica alee din faţa Colegiul Ghica, puteai crede că te afli în apropierea unei expoziţii auto şi mai puţin la şcoală. Liceenii “cu stare”, şi slavă Domnului, la Colegiul cu pricina există câţiva, şi-au parcat în faţă unităţii maşinile de ultimă oră. Cu această ocazie putând fi admirate ultimele modele de Mercedes, Audi, BMW sau Volkswagen.
După festivităţile de deschidere, unii dintre tineri au mers în clase pentru a-şi lua manualele, dar majoritatea au plecat spre terase pentru mici “confesiuni” şi amintiri strânse în vacanţa care abia s-a încheiat. În condiţiile în care tinerii par mult mai interesaţi de felul în care arată nu trebuie să ne mai mire faptul că examenul de Bacalaureat din acest an a fost un eşec total, puţin peste un sfert dintre elevi reuşind să treacă de examenul maturităţii.
luni, 19 septembrie 2011
Teleormănenii caută fantezii sexuale şi la 70 de ani
“Fericirea” se cumpără de la SEX SHOP
Teleormănenii nu mai fac copii. Este un fapt relevat de ultimele date conform cărora sporul natural în judeţul nostru este negativ. Însă, Teleormanul este şi un judeţ al paradoxului. Iar Alexandria nu face excepţie de la această regulă. Într-un oraş în care rata mortalităţii este foarte mare, alexăndrenii “rup pragurile” singurului sex-shop rămas în municipiul reşedinţă de judeţ.
Vibratoarele, costumaţiile sexy, spray-urile şi uleiurile pentru creşterea potenţei sau afrodisiacele sunt printre cele mai căutate produse în sex shopul din Alexandria. Cei mai mulţi teleomăneni apelează la magazinele erotice atunci când vor să cumpere un cadou trăsnit. Mânaţi de dorinţa de a ieşi din cotidian, de a-şi condimenta viaţa şi a uita de probleme, unii teleormăneni se hotărăsc să apeleze la sex shopuri pentru a-şi diversifica viaţa amoroasă.
“Când am deschis magazinul, teleormănenii se cam fereau să intre. Pot să vă mărturisesc că şi mie mi-a fost la început jenă că lucrez într-un magazin erotic. Dar până la urmă scopul unui astfel de magazin este de a îmbunătăţi performanţele sexuale, de a transforma sexul dintr-o activitate pentru perpetuarea speciei, într-o adevărată artă. Multe dintre articolele dintr-un magazin sex shop au rol educativ: cărţi despre practici sexuale eficiente, informaţii despre bolile cu transmitere sexuală, reviste şi filme prin intermediul cărora oricine poate afla mai multe despre partenerul de viaţă”, ne-a mărturisit vânzătoarea singurului sex shop rămas în Alexandria.
Majoritatea cumpărătorilor din magazinele erotice sunt bărbaţi cu vârste cuprinse între 25-50 de ani, dar nu trebuie să ne mire dacă vedem şi persoane trecute de prima tinereţe. “Chiar ieri a venit un domn la vreo 70 de ani să cumpere nişte lubrifiant”, a precizat distinsa doamnă de la sex-shop.
În momentul în care aceştia trec pragul unui astfel de magazin au în cap, în primul rând, plăcerea partenerului, motiv pentru care în topul vânzărilor se găsesc produsele pentru performanţa sexuala, în special cele care prelungesc durata actului sexual.
“De când am deschis magazinul, de aproape un an, pot să vă spun că cel mai bine s-au vândut vibratoarele, produsele de farmacie, spray-uri pentru erecţie, picături pentru creşterea dorinţei sexuale, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei, DVD-uri cu filme erotice, uleiuri de masaj, parfumuri afrodisiace etc.”, a continuat doamna de la magazinul erotic.
Chiar dacă sunt pasionate de shopping, femeile nu prea sunt atrase de genul acesta de magazine. De regulă, femeile care intră într-un sex-shop se uită sau cumpără produse care se pot folosi în cuplu ca uleiuri de masaj, cătuşe de pluş sau lubrifianţi.
Şi cum bărbaţii nu prea se pricep la cadouri, magazinele sex shop sunt ideale pentru a achiziţiona, pentru persoana iubită, mici cadouri care să le diversifice viaţa sexuală: lenjerie intimă, jucării sexuale sau chiar obiecte de artizanat cu tente erotice.
Dar pentru că sărăcia în ţară, dar mai ales în judeţul nostru s-a accentuat, pentru a-şi atrage clienţii, patronii magazinelor de profil vin în întâmpinarea acestora cu super oferte. La singurul magazin de profil rămas în Alexandria, la cumpărarea unui produs de minim 150 lei vei primi gratis şi un lubrifiant.
Dacă în urmă cu aproape un an, în municipiul reşedinţă de judeţ existau trei astfel de magazine, iată că acum mai este doar unul. Deşi celelalte două au pus deja lacătul pe uşă, magazinul rămas nu duce lipsă de clienţi, ba mai mult se pare că cifra de afacere a patronului a crescut, semn că teleormănenii au scăpat de inhibiţii. Inhibiţiile, însă, “nu fac... şi pace” să crească rata natalităţii. Să fie oare un semn de slăbiciune a alexăndrenilor pentru “senzaţii tari” sau doar teama acestora de a se “lega la cap” cu un copil?
Teleormănenii nu mai fac copii. Este un fapt relevat de ultimele date conform cărora sporul natural în judeţul nostru este negativ. Însă, Teleormanul este şi un judeţ al paradoxului. Iar Alexandria nu face excepţie de la această regulă. Într-un oraş în care rata mortalităţii este foarte mare, alexăndrenii “rup pragurile” singurului sex-shop rămas în municipiul reşedinţă de judeţ.
Vibratoarele, costumaţiile sexy, spray-urile şi uleiurile pentru creşterea potenţei sau afrodisiacele sunt printre cele mai căutate produse în sex shopul din Alexandria. Cei mai mulţi teleomăneni apelează la magazinele erotice atunci când vor să cumpere un cadou trăsnit. Mânaţi de dorinţa de a ieşi din cotidian, de a-şi condimenta viaţa şi a uita de probleme, unii teleormăneni se hotărăsc să apeleze la sex shopuri pentru a-şi diversifica viaţa amoroasă.
Majoritatea cumpărătorilor din magazinele erotice sunt bărbaţi cu vârste cuprinse între 25-50 de ani, dar nu trebuie să ne mire dacă vedem şi persoane trecute de prima tinereţe. “Chiar ieri a venit un domn la vreo 70 de ani să cumpere nişte lubrifiant”, a precizat distinsa doamnă de la sex-shop.
În momentul în care aceştia trec pragul unui astfel de magazin au în cap, în primul rând, plăcerea partenerului, motiv pentru care în topul vânzărilor se găsesc produsele pentru performanţa sexuala, în special cele care prelungesc durata actului sexual.
Chiar dacă sunt pasionate de shopping, femeile nu prea sunt atrase de genul acesta de magazine. De regulă, femeile care intră într-un sex-shop se uită sau cumpără produse care se pot folosi în cuplu ca uleiuri de masaj, cătuşe de pluş sau lubrifianţi.
Şi cum bărbaţii nu prea se pricep la cadouri, magazinele sex shop sunt ideale pentru a achiziţiona, pentru persoana iubită, mici cadouri care să le diversifice viaţa sexuală: lenjerie intimă, jucării sexuale sau chiar obiecte de artizanat cu tente erotice.
Dar pentru că sărăcia în ţară, dar mai ales în judeţul nostru s-a accentuat, pentru a-şi atrage clienţii, patronii magazinelor de profil vin în întâmpinarea acestora cu super oferte. La singurul magazin de profil rămas în Alexandria, la cumpărarea unui produs de minim 150 lei vei primi gratis şi un lubrifiant.
Dacă în urmă cu aproape un an, în municipiul reşedinţă de judeţ existau trei astfel de magazine, iată că acum mai este doar unul. Deşi celelalte două au pus deja lacătul pe uşă, magazinul rămas nu duce lipsă de clienţi, ba mai mult se pare că cifra de afacere a patronului a crescut, semn că teleormănenii au scăpat de inhibiţii. Inhibiţiile, însă, “nu fac... şi pace” să crească rata natalităţii. Să fie oare un semn de slăbiciune a alexăndrenilor pentru “senzaţii tari” sau doar teama acestora de a se “lega la cap” cu un copil?
sâmbătă, 17 septembrie 2011
La 35 de ani, Florentin Petre a luat BAC-ul la Alexandria
Fotbalist să fii, noroc să ai
Întrebaţi ce vor să devină când vor fi mari, tot mai mulţi băieţi răspund fără să ezite: fotbalişti. Iar răspunsul nu mai miră pe nimeni, pentru că această “meserie” aduce numai beneficii. Vorbim, în primul rând, de avantajele materiale pe care un fotbalist “mai răsărit” le poate obţine de-a lungul carierei. Acestea atrag ca un magnet şi fetele frumoase şi deplasările prin ţări sau oraşe străine. Şi ce dacă nu ai avut timp decât să vezi cum arată coperţile abecedarului? Oricum, bagajul educaţional nu mai impresionează pe nimeni “din lumea bună”. Aşa că... fotbalist să fii, noroc să ai!
Există, însă, situaţii în viaţă când “patalamaua” îşi cere drepturile, şi atunci, oricât de fotbalist ai fi, te pui cu burta pe carte. Asta, în cel mai fericit caz. Altfel, dai Bacul până când examenul maturităţii se transformă în examenul... bătrâneţii.
Aşa s-a întamplat cu fotbalistul Florentin Petre, care a promovat examenul de Bacalaureat de-abia în această sesiune, la vârsta de 35 de ani, la Alexandria. Fostul internaţional a urmat cursurile Grupului Şcolar Tehnic din Alexandria (Rulmentul), iar examenul de Bac l-a dat într-una din sălile Liceului Pedagogic Mircea Scarlat. Se pare că Alexandria i-a purtat noroc dacă stăm să ne gândim că, la vârsta de 35 de ani, acesta a trecut cu brio de “dezastrul Bacalaureatului din Teleorman”, numărându-se printre cei 200 care au trecut examenul în sesiunea din toamnă. Acesta a obţinut o medie generală de 6,08. Cea mai mare notă obţinută de fotbalist a fost la chimie organică, 6,9, iar cea mai mică la matematică, doar 5,15.
“Eu chiar am trecut prin săli şi întâmplător am ajuns şi în sala de clasă în care era examinat Florentin Petre. Mi-a spus că este foarte mulţumit de modul în care a fost organizat examenul şi părea încrezător în reuşita sa. Am fost surprinsă să constat că deşi este o vedetă, Florentin Petre a dat dovadă de multă modestie”, ne-a spus directorul adjunct al Liceului Pedagogic Mircea Scarlat, Mariana Buciu.
Alţi doi foşti colegi de la Dinamo ai lui Florentin Petre nu au fost atât de norocoşi în ceea ce priveşte examenul de Bac din acest an. Fotbaliştii Ionel Dănciulescu şi Ianis Zicu au ratat Bac-ul din 2011. Cei doi sportivi nu au reuşit să ajungă la proba scrisă de Limba şi literatura română din cauza antrenamentelor.
Ianis Zicu a ratat examenul maturităţii din cauza meciului cu Brazilia, iar atacantul echipei Dinamo, Ionel Dănciulescu din cauza cantonamentului. Dănciulescu are totuşi suficiente motive să fie îngrijorat dacă ne gândim că liceul la care a învăţat el a avut promovabilitate zero.
Florentin Petre a jucat peste 250 de meciuri la Dinamo în cei 12 ani petrecuţi în Ştefan cel Mare. De-a lungul carierei sale, Petre a mai jucat la ŢSKA Sofia sau Terek Groznîi. Pentru naţionala României, Florentin Petre a jucat în 52 de meciuri şi a înscris şase goluri. Meciul de retragere din activitatea sportivă a avut loc la finalul sezonului trecut chiar împotriva echipei sale de suflet, Dinamo Bucureşti. Pe tot parcursul meciului, suporterii dinamovişti i-au strigat numele, l-au aplaudat şi i-au scandat: “Petre, câine până la moarte”, în timp ce fostul antrenor al lui Dinamo, Ioan Andone, dar şi administratorul delegat al clubului din “Groapă”, Cornel Dinu, i-au oferit o plachetă în semn de apreciere.
Acum, fotbalistul se poate considera cu adevărat împlinit: are şi plachetă de merit şi diplomă de BAC. Mâine-poimâine aflăm că a absolvit şi vreo facultate de renume. Oricum, nu ar mai mira pe nimeni. Pentru că... fotbalist să fii, noroc să ai.
Întrebaţi ce vor să devină când vor fi mari, tot mai mulţi băieţi răspund fără să ezite: fotbalişti. Iar răspunsul nu mai miră pe nimeni, pentru că această “meserie” aduce numai beneficii. Vorbim, în primul rând, de avantajele materiale pe care un fotbalist “mai răsărit” le poate obţine de-a lungul carierei. Acestea atrag ca un magnet şi fetele frumoase şi deplasările prin ţări sau oraşe străine. Şi ce dacă nu ai avut timp decât să vezi cum arată coperţile abecedarului? Oricum, bagajul educaţional nu mai impresionează pe nimeni “din lumea bună”. Aşa că... fotbalist să fii, noroc să ai!
Există, însă, situaţii în viaţă când “patalamaua” îşi cere drepturile, şi atunci, oricât de fotbalist ai fi, te pui cu burta pe carte. Asta, în cel mai fericit caz. Altfel, dai Bacul până când examenul maturităţii se transformă în examenul... bătrâneţii.
“Eu chiar am trecut prin săli şi întâmplător am ajuns şi în sala de clasă în care era examinat Florentin Petre. Mi-a spus că este foarte mulţumit de modul în care a fost organizat examenul şi părea încrezător în reuşita sa. Am fost surprinsă să constat că deşi este o vedetă, Florentin Petre a dat dovadă de multă modestie”, ne-a spus directorul adjunct al Liceului Pedagogic Mircea Scarlat, Mariana Buciu.
Alţi doi foşti colegi de la Dinamo ai lui Florentin Petre nu au fost atât de norocoşi în ceea ce priveşte examenul de Bac din acest an. Fotbaliştii Ionel Dănciulescu şi Ianis Zicu au ratat Bac-ul din 2011. Cei doi sportivi nu au reuşit să ajungă la proba scrisă de Limba şi literatura română din cauza antrenamentelor.
Ianis Zicu a ratat examenul maturităţii din cauza meciului cu Brazilia, iar atacantul echipei Dinamo, Ionel Dănciulescu din cauza cantonamentului. Dănciulescu are totuşi suficiente motive să fie îngrijorat dacă ne gândim că liceul la care a învăţat el a avut promovabilitate zero.
Florentin Petre a jucat peste 250 de meciuri la Dinamo în cei 12 ani petrecuţi în Ştefan cel Mare. De-a lungul carierei sale, Petre a mai jucat la ŢSKA Sofia sau Terek Groznîi. Pentru naţionala României, Florentin Petre a jucat în 52 de meciuri şi a înscris şase goluri. Meciul de retragere din activitatea sportivă a avut loc la finalul sezonului trecut chiar împotriva echipei sale de suflet, Dinamo Bucureşti. Pe tot parcursul meciului, suporterii dinamovişti i-au strigat numele, l-au aplaudat şi i-au scandat: “Petre, câine până la moarte”, în timp ce fostul antrenor al lui Dinamo, Ioan Andone, dar şi administratorul delegat al clubului din “Groapă”, Cornel Dinu, i-au oferit o plachetă în semn de apreciere.
Acum, fotbalistul se poate considera cu adevărat împlinit: are şi plachetă de merit şi diplomă de BAC. Mâine-poimâine aflăm că a absolvit şi vreo facultate de renume. Oricum, nu ar mai mira pe nimeni. Pentru că... fotbalist să fii, noroc să ai.
vineri, 16 septembrie 2011
Utopia teleormăneană: judeţul va deveni motorul economic al ţării (?!)
În doar câţiva ani, în judeţul Teleorman va curge lapte şi miere. Salariile vor creşte semnificativ, şomajul ca scădea simţitor, potrivit celor mai recente estimări ale Comisiei Naţionale de Prognoză. Concret, salariul mediu net lunar pentru un teleormănean va ajunge de la 1212 lei, cât este acum, la 1418 lei, în 2014. De asemenea, şomajul este prognozat să scadă cu 2 puncte procentuale, ajungând de la 10,2 la sută până la 8,3 la sută peste 3 ani, ceea ce va duce automat şi la o creştere a numărului de salariaţi, de la 51.700 câţi sunt în prezent, la 52.600 în anul 2014.
Lipsa investitorilor străini din judeţul nostru pare să nu ne afecteze aşa mult. După ce mai toate societăţile din judeţ au dat faliment sau şi-au micşorat simţitor numărul de angajaţi, Koyo, IAICA, Robema, ISLAZ, Electrotel, ROVA şi multe altele, specialiştii ne dau speranţe şi ne transmit că “cel puţin statistic ne va merge bine”.
Din cel mai sărac judeţ din ţară, cu cel mai mare număr de şomeri, şi mai nou şi cu cea mai mare rată a mortalităţii, se pare că vom deveni în doar 3 ani motorul economic al ţării.
Judeţul nostru va trage după el şi economia ţării, care va înflori. Aşa se face că, salariul mediu net al românilor va creşte cu aproximativ 13 la sută până în 2014 şi va ajunge la 1.697 de lei, de la 1.478 lei. De asemenea, şomajul este prognozat să scadă cu un punct procentual, stagnând în jurul valorii de 4,5 la sută, faţă de 5,5 la sută cât este în prezent.
Dacă judeţul nostru se numără printre cele cu cea mai mare creştere procentuală a salariului mediu în 2014 faţă de nivelul din 2011, la coada clasamentului se află judeţul Mureş, unde câştigul lunar se va mări cu aproximativ 8 la sută faţă de nivelul de anul acesta. Numărul mediu al salariaţilor va cunoaşte o majorare de 1 la sută, sub media naţională de 3 la sută, în condiţiile în care rata şomajului va scădea considerabil, cu 1,3 puncte procentuale.
Aşa se face că în perioada 2011-2014, numărul mediu al salariaţilor din România va creşte cu 3,2 la sută. Specialiştii Comisiei Naţionale de Prognoză ne mai spun că, în următorii trei ani în ţara noastră vor fi create alte 155.000 de locuri de muncă, numărul total al acestora ajungând la aproximativ 4.765.000, nivel înregistrat în 2009, înainte de scăderea numărului mediu de salariaţi cu 4,3%.
Odată ajunşi în vârful icebergului toată lumea se va înghesui să muncască în România. Zecile de mii de familii plecate în ţări străine vor dori să se întoarcă acasă, iar patronii lor din Spania, Italia sau Anglia vor vrea să trăiască şi ei utopia teleormăneană.
Lipsa investitorilor străini din judeţul nostru pare să nu ne afecteze aşa mult. După ce mai toate societăţile din judeţ au dat faliment sau şi-au micşorat simţitor numărul de angajaţi, Koyo, IAICA, Robema, ISLAZ, Electrotel, ROVA şi multe altele, specialiştii ne dau speranţe şi ne transmit că “cel puţin statistic ne va merge bine”.
Din cel mai sărac judeţ din ţară, cu cel mai mare număr de şomeri, şi mai nou şi cu cea mai mare rată a mortalităţii, se pare că vom deveni în doar 3 ani motorul economic al ţării.
Judeţul nostru va trage după el şi economia ţării, care va înflori. Aşa se face că, salariul mediu net al românilor va creşte cu aproximativ 13 la sută până în 2014 şi va ajunge la 1.697 de lei, de la 1.478 lei. De asemenea, şomajul este prognozat să scadă cu un punct procentual, stagnând în jurul valorii de 4,5 la sută, faţă de 5,5 la sută cât este în prezent.
Dacă judeţul nostru se numără printre cele cu cea mai mare creştere procentuală a salariului mediu în 2014 faţă de nivelul din 2011, la coada clasamentului se află judeţul Mureş, unde câştigul lunar se va mări cu aproximativ 8 la sută faţă de nivelul de anul acesta. Numărul mediu al salariaţilor va cunoaşte o majorare de 1 la sută, sub media naţională de 3 la sută, în condiţiile în care rata şomajului va scădea considerabil, cu 1,3 puncte procentuale.
Aşa se face că în perioada 2011-2014, numărul mediu al salariaţilor din România va creşte cu 3,2 la sută. Specialiştii Comisiei Naţionale de Prognoză ne mai spun că, în următorii trei ani în ţara noastră vor fi create alte 155.000 de locuri de muncă, numărul total al acestora ajungând la aproximativ 4.765.000, nivel înregistrat în 2009, înainte de scăderea numărului mediu de salariaţi cu 4,3%.
Odată ajunşi în vârful icebergului toată lumea se va înghesui să muncască în România. Zecile de mii de familii plecate în ţări străine vor dori să se întoarcă acasă, iar patronii lor din Spania, Italia sau Anglia vor vrea să trăiască şi ei utopia teleormăneană.
Revenire
Imi cer scuze ca n-am mai postat de ceva timp de blog, dar am avut ceva probleme, am fot putin stresat... Intre timp mi-am schimbat locul de munca, s-a mai dus o vara si vine frigul :))
Astept in continuare mesaje voastre, parerile si chiar criticile. Le multumesc tuturor celor care mi-ati lasat mesaje si m-ati certat ca n-am mai scris!
Astept in continuare mesaje voastre, parerile si chiar criticile. Le multumesc tuturor celor care mi-ati lasat mesaje si m-ati certat ca n-am mai scris!
marți, 13 septembrie 2011
Marţi 13 - superstiţie sau adevăr?
Marţi 13, pisica neagră, sau împrumutatul banilor după lăsarea întunericului. Acestea sunt doar câteva dintre superstiţiile care îi fac pe teleormăneni să se teamă şi să-şi scuipe în sân. Iar când 13 cade într-o zi de marţi, majoritatea se aşteaptă să se întâmple lucruri foarte rele. Aceste gânduri, însă, sunt cele care ne influenţează negativ, avertizează specialiştii.
Există oameni care au din naştere o puternică înclinaţie spre superstiţie, astfel încât ajung să facă tot felul de asocieri între anumite evenimente şi diferite semne reale sau imaginare, practic îşi crează propriile superstiţii. Cei mai mulţi însă sunt doar influenţabili, îi ascultă pe cei din jurul lor vorbind cu multă hotărâre despre o superstiţie oarecare şi ajung să şi-o însuşească şi ei.
Superstiţiile s-au născut din simple coincidenţe, neputinţă sau uneori voiţă, a omului de a-şi explica anumite pierderi, eşecuri, nereuşite pe care le pune pe seama ghinionului. Dacă, de exemplu o persoană pleacă la cumpărături într-o zi de marţi, sau 13 şi uită acasă portofelul, pune această problemă pe seama zilei şi mai puţin pe faptul că este distrat şi are mintea ocupată cu altceva.
Oamenii se consideră ghinionişti din fire şi îşi trăiesc viaţa după aceste coordonate negative. Iar când şi superstiţiile îşi fac bine simţită prezenţa în aproape orice familie de români, viaţa noastră se schimbă în funcţie de ziua din calendar, de culoarea blănii unui animal sau de momentul din zi. Şi dacă, de exemplu, de pisica neagră trecem sau scăpam cu bine şi de ziua de 13, ce ne facem când avem de-a face cu Marţi 13? Această dată îi face pe mulţi să tremure, unii oameni evitând chiar să iasă din casă.
"Sunt foarte superstiţioasă. Indiferent ce aş face într-o zi de marţi sau de 13, chiar şi o mică cumpărătură, ori iau ceva cu defect, ori nu găsesc. Eu cred că un gram de adevăr există în chestiile astea pentru că mie mi s-au adeverit de multe ori. Ce să mai zic. Una peste alta este o zi în care nu-mi merge prea bine. În aceeaşi situaţie sunt şi cu ziua de luni. Ştiu de la mama mea că nu e bine ca lunea să spăl, sau să vărui. Probabil aceste superstiţii sunt de când lumea. Se mai zice că nu e bine să dai bani seara sau ouă.
Să ştiţi că există şi "antidot" pentru zilele ghinioniste, dar trebuie multă voinţă şi trebuie să te autoeduci. Nu trebuie să crezi că în ziua respectivă îţi va merge rău şi să zici tot timpul că va fi bine. Pot să vă spun că am încercat şi acest tertip şi nu mi s-a mai întâmplat nimic rău în ziua respectivă. Este totuşi destul de greu să fim pozitivi mereu", ne-a mărturisit Victoria Nicolae de 61 ani din Alexandria.
Superstiţioşi sunt şi bărbaţii. De exemplu, domnul Gigi din Alexandria păţeşte de fiecare dată câte ceva rău într-o astfel de zi.
"Sunt foarte superstiţios. Dacă îmi trece pisica neagră calea stau 3-4 secunde pe loc. Pot să vă zic că mereu într-o zi de marţi 13 am câte un ghinion. De exemplu în această dimineaţă când am vrut să fac un duş mi s-a spart racordul de la boiler. Am inundat şi vecinii. Am fost să cumpăr cordon, dar sincer îmi este puţin teamă să mă apuc să-l repar astăzi. Ce să mai zic: o zi ghinionistă", ne-a spus domnul Gigi.
Sunt totuşi şi teleormăneni care nu se tem de nici o superstiţie şi consideră că întâmplările vieţii sunt doar efectele propriilor acţiuni. De pildă, doamna Zenobia din Alexandria crede că atunci când gândeşti negativ, atragi toate lucrurile negative asupra ta.
"N-am superstiţii şi nici idei preconcepute. Ideea cu "Marţi 13" zi cu ghinion este o idee păgână. Atunci când crezi că se întâmplă ceva în ziua aceea, diavolul este cel care bagă omului în cap că se întâmplă şi e posibil să se întâmple. De-a lungul timpului oamenii au crezut în superstiţii, au crezut chiar şi în vrăjitorii. Dacă omul ar studia Biblia ar vedea ce scrie şi nu i-ar mai fi teamă de asemenea superstiţii", ne-a precizat Zenobia Muşat de 53 ani din Alexandria.
Nici tinerii nu par afectaţi de superstiţii.
"Nu mă tem de această zi pentru că nu prea cred în superstiţii. Mă consider în schimb o persoană ghinionistă, dar asta nu are nimic a face cu superstiţia. Mi s-a întâmplat să învăţ foarte bine timp de câteva săptămâni şi nu m-a ascultat nimeni, iar atunci când n-am fost pregătită m-a ascultat şi am luat o notă mică. Dar asta nu s-a întâ,plat din cauza zilei, sau a pisicii negre, ci doar pentru că n-am învăţat", crede Valentina Ciucă de 16 ani.
Psihologii spun, însă, că gândurile negative şi superstiţiile sunt tocmai cele care ne afectează negativ viaţa.
"Superstiţiile ne pot influenţa negativ, dar sunt totuşi bune pentru că ne pot ajuta să fim mai atenţi în ziua respectivă", ne-a declarat Marinela Bădaie, psiholog.
Dacă aţi trecut cu bine de ziua de marţi 13, felicitări. Dacă nu, nu este nevoie să faceţi vreo incantaţie, ci pur şi simplu, data viitoare trebuie să gândiţi pozitiv.
Există oameni care au din naştere o puternică înclinaţie spre superstiţie, astfel încât ajung să facă tot felul de asocieri între anumite evenimente şi diferite semne reale sau imaginare, practic îşi crează propriile superstiţii. Cei mai mulţi însă sunt doar influenţabili, îi ascultă pe cei din jurul lor vorbind cu multă hotărâre despre o superstiţie oarecare şi ajung să şi-o însuşească şi ei.
Superstiţiile s-au născut din simple coincidenţe, neputinţă sau uneori voiţă, a omului de a-şi explica anumite pierderi, eşecuri, nereuşite pe care le pune pe seama ghinionului. Dacă, de exemplu o persoană pleacă la cumpărături într-o zi de marţi, sau 13 şi uită acasă portofelul, pune această problemă pe seama zilei şi mai puţin pe faptul că este distrat şi are mintea ocupată cu altceva.
Oamenii se consideră ghinionişti din fire şi îşi trăiesc viaţa după aceste coordonate negative. Iar când şi superstiţiile îşi fac bine simţită prezenţa în aproape orice familie de români, viaţa noastră se schimbă în funcţie de ziua din calendar, de culoarea blănii unui animal sau de momentul din zi. Şi dacă, de exemplu, de pisica neagră trecem sau scăpam cu bine şi de ziua de 13, ce ne facem când avem de-a face cu Marţi 13? Această dată îi face pe mulţi să tremure, unii oameni evitând chiar să iasă din casă.
Să ştiţi că există şi "antidot" pentru zilele ghinioniste, dar trebuie multă voinţă şi trebuie să te autoeduci. Nu trebuie să crezi că în ziua respectivă îţi va merge rău şi să zici tot timpul că va fi bine. Pot să vă spun că am încercat şi acest tertip şi nu mi s-a mai întâmplat nimic rău în ziua respectivă. Este totuşi destul de greu să fim pozitivi mereu", ne-a mărturisit Victoria Nicolae de 61 ani din Alexandria.
Superstiţioşi sunt şi bărbaţii. De exemplu, domnul Gigi din Alexandria păţeşte de fiecare dată câte ceva rău într-o astfel de zi.
"Sunt foarte superstiţios. Dacă îmi trece pisica neagră calea stau 3-4 secunde pe loc. Pot să vă zic că mereu într-o zi de marţi 13 am câte un ghinion. De exemplu în această dimineaţă când am vrut să fac un duş mi s-a spart racordul de la boiler. Am inundat şi vecinii. Am fost să cumpăr cordon, dar sincer îmi este puţin teamă să mă apuc să-l repar astăzi. Ce să mai zic: o zi ghinionistă", ne-a spus domnul Gigi.
Sunt totuşi şi teleormăneni care nu se tem de nici o superstiţie şi consideră că întâmplările vieţii sunt doar efectele propriilor acţiuni. De pildă, doamna Zenobia din Alexandria crede că atunci când gândeşti negativ, atragi toate lucrurile negative asupra ta.
"N-am superstiţii şi nici idei preconcepute. Ideea cu "Marţi 13" zi cu ghinion este o idee păgână. Atunci când crezi că se întâmplă ceva în ziua aceea, diavolul este cel care bagă omului în cap că se întâmplă şi e posibil să se întâmple. De-a lungul timpului oamenii au crezut în superstiţii, au crezut chiar şi în vrăjitorii. Dacă omul ar studia Biblia ar vedea ce scrie şi nu i-ar mai fi teamă de asemenea superstiţii", ne-a precizat Zenobia Muşat de 53 ani din Alexandria.
Nici tinerii nu par afectaţi de superstiţii.
"Nu mă tem de această zi pentru că nu prea cred în superstiţii. Mă consider în schimb o persoană ghinionistă, dar asta nu are nimic a face cu superstiţia. Mi s-a întâmplat să învăţ foarte bine timp de câteva săptămâni şi nu m-a ascultat nimeni, iar atunci când n-am fost pregătită m-a ascultat şi am luat o notă mică. Dar asta nu s-a întâ,plat din cauza zilei, sau a pisicii negre, ci doar pentru că n-am învăţat", crede Valentina Ciucă de 16 ani.
Psihologii spun, însă, că gândurile negative şi superstiţiile sunt tocmai cele care ne afectează negativ viaţa.
"Superstiţiile ne pot influenţa negativ, dar sunt totuşi bune pentru că ne pot ajuta să fim mai atenţi în ziua respectivă", ne-a declarat Marinela Bădaie, psiholog.
Dacă aţi trecut cu bine de ziua de marţi 13, felicitări. Dacă nu, nu este nevoie să faceţi vreo incantaţie, ci pur şi simplu, data viitoare trebuie să gândiţi pozitiv.
joi, 8 septembrie 2011
Pentru cocalari, baieti cu bani, politicieni umflati si femei usoare...
Eu am multi bani si valuta,
Si am mintea foarte scurta.
Am dusmani si am femei,
Si ma dau mereu cu spray.
Aoleu nevasta mea,
Doamne cat tin eu la ea,
Mama la copiii mei
Pe care ii dau cu spray.
Cand imi dau seama ca put,
Paru` din nas a cazut,
Dau iar zece mii de lei
Pe doua tuburi de spray.
Si ma dau cu ele-ntruna,
Pana imi amorteste mana.
Cand “vine” dusmanii mei,
Sa simta miros de spray!
Eu am furat tot ce am,
Si-a zis fratele Salam,
Ca o sa arat ca un gay,
Daca nu ma dau cu spray.
Cand vreau sa agat o fata,
Ridic guleru` de-odata,
Si zic “Fa, in puii mei
Nu vezi ca miros a spray?!”
Dupa aia sui in trabant,
Ma duc la restaurant
Si mananc niste musdei
Si apoi ma dau cu spray.
Imi iubesc familia,
Dar peturba linistea,
Asta doar cu pumnii mei
Si tuburi goale de spray.
Ce-mi place mai mult in viata?
Mai frumos ca pe mustata?
Sa beau cu prietenii mei
NUmai din tuburi de spray.
I
Cand fac bani de la botezuri
Imi cumpar gel sa-mi fac frezuri,
Si cand fac rost de bani grei
Ma dac ca sa-mi cumpar spray.
Toata ziua cu BMW-ul
Dusmanii imi “zice” GREUL,
Cand ii vad trec peste ei
Si apoi ma dau cu spray.
Sunt un mare cocalar,
Put a ketchup si mustar
Da` cand ma duc la femei,
Ma dau cu-o tona de spray.
Am camasa de matase
Si am numa` 4 clase
Moartea la colegii mei
Estes a ma dau cu spray.
Dimineata cand ma scol ,
In tricou si-n curu` gol,
II sun pe prietenii mei
Si-I intreb daca “vrea” spray.
Deci daca ma vezi pe strada,
Sa vii la mine in graba
Sa-ti dau lanturi si cercei
Daca-mi daï un tub de spray!!!
Si am mintea foarte scurta.
Am dusmani si am femei,
Si ma dau mereu cu spray.
Aoleu nevasta mea,
Doamne cat tin eu la ea,
Mama la copiii mei
Pe care ii dau cu spray.
Cand imi dau seama ca put,
Paru` din nas a cazut,
Dau iar zece mii de lei
Pe doua tuburi de spray.
Si ma dau cu ele-ntruna,
Pana imi amorteste mana.
Cand “vine” dusmanii mei,
Sa simta miros de spray!
Eu am furat tot ce am,
Si-a zis fratele Salam,
Ca o sa arat ca un gay,
Daca nu ma dau cu spray.
Cand vreau sa agat o fata,
Ridic guleru` de-odata,
Si zic “Fa, in puii mei
Nu vezi ca miros a spray?!”
Dupa aia sui in trabant,
Ma duc la restaurant
Si mananc niste musdei
Si apoi ma dau cu spray.
Imi iubesc familia,
Dar peturba linistea,
Asta doar cu pumnii mei
Si tuburi goale de spray.
Ce-mi place mai mult in viata?
Mai frumos ca pe mustata?
Sa beau cu prietenii mei
NUmai din tuburi de spray.
I
Cand fac bani de la botezuri
Imi cumpar gel sa-mi fac frezuri,
Si cand fac rost de bani grei
Ma dac ca sa-mi cumpar spray.
Toata ziua cu BMW-ul
Dusmanii imi “zice” GREUL,
Cand ii vad trec peste ei
Si apoi ma dau cu spray.
Sunt un mare cocalar,
Put a ketchup si mustar
Da` cand ma duc la femei,
Ma dau cu-o tona de spray.
Am camasa de matase
Si am numa` 4 clase
Moartea la colegii mei
Estes a ma dau cu spray.
Dimineata cand ma scol ,
In tricou si-n curu` gol,
II sun pe prietenii mei
Si-I intreb daca “vrea” spray.
Deci daca ma vezi pe strada,
Sa vii la mine in graba
Sa-ti dau lanturi si cercei
Daca-mi daï un tub de spray!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)